Valul roz (; ), sau alunecarea către stânga (; ), este un val politic și schimbare către stânga politică a guvernelor din America Latină în secolul 21. Ca termen, ambele fraze sunt folosite în analiza politică în mass media și în alte locuri ca referință pentru schimbarea politicilor din regiune spre progresism economic și progresism social. Astfel de guverne au fost denumite „de centru-stânga”, „de stânga” și „social-democrate radicale”. De asemenea, sunt membre ale Forumului de la São Paulo, o conferință a partidelor politice de stânga și a altor organizații din America.
Țările latino-americane văzute ca parte a acestei tendințe ideologice au fost descrise ca state ale valului roz, termenii de post-neoliberalism sau socialism al secolului al XXI-lea fiind de asemenea folosiți pentru a descrie mișcarea. Elemente ale mișcării au inclus respingerea consensului de la Washington. În același timp, unele guverne din valul roz, precum cele ale Argentinei, Braziliei sau Venezuelei, au fost variabil caracterizat ca fiind antiamericane, predispuse la populism, precum și la autoritarism, în particular în cazurile Nicaraguei și Venezuelei până-n anii 2010, în timp ce majoritatea celorlalte au rămas democratice.
Valul roz a fost urmat de un val conservator, un fenomen politic ce și-a făcut apariția la începutul anilor 2010 ca reacție directă la valul roz. Unii autori au propus o teorie conform căreia există multiple valuri roz nu doar unul singur distinct, primul val roz având loc la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, iar al doilea făcându-și apariția la alegerile de la sfârșitul anilor 2010 și începutul anilor 2020. O reapariție a valului roz a început în Mexic în 2018 și Argentina în 2019 și a fost confirmat în Bolivia în 2020, alături de Peru, Honduras, și Chile în 2021, și după aceea în Columbia și Brazilia în 2022, Columbia alegându-și primul președinte de stânga din istoria țării. În 2023, Bernardo Arévalo a reușit o victorie surpriză în Guatemala. În 2024 Claudia Sheinbaum a câștigat covârșitor alegerile și președinția în Mexic, aceasta fiind succesoarea guvernului de stânga condus de Andrés Manuel López Obrador, iar victoria lui Yamandú Orsi în Uruguay a marcat întoarcerea la putere a Marelui Front. Cu toate acestea, la mijlocul anilor 2020, al doilea val roz s-a disipat, țări precum Argentina, Bolivia, Chile, Honduras și Panama alegând guverne de dreapta, ceea ce i-a făcut pe unii să creadă că un „al doilea val conservator” este acum în desfășurare. Noua tendință a fost cimentată de atacurile asupra Venezuelei și capturarea președintelui Nicolas Maduro în ianuarie 2026, împreună cu amenințările președintelui american Donald Trump la adresa președintelui columbian Gustavo Petro.
Termen Ca termen valul roz a devenit proeminent în dezbaterile contemporane legate de politica Americii Latine în secolul 21. Originile termenului ar putea fi legate de o declarație a lui Larry Rohter, un reporter al New York Times din Montevideo, care a caracterizat alegerile generale uruguayene din 2004 câștigate de Tabaré Vázquez drept „nu atât o maree roșie... cât una roz”. Termenul pare a fi un joc de cuvinte bazat pe mareea roșie - un fenomen biologic al unei înfloriri algale, mai degrabă decât unul politic - în care roșul, o culoare asociată de mult timp cu comunismul, în special ca parte a terorii roșii și a instigării la red-baiting în Statele Unite, este înlocuit cu o nuanță mai deschisă de roz pentru a indica ideile socialiste mai moderate care au căpătat tracțiune.
În ciuda prezenței unui număr de guverne latino-americane care au pretins că îmbrățișează politica de stânga, este dificil să clasificăm statele latino-americane „în funcție de tendințele politice dominante”, cum ar fi statele roșii și statele albastre din Statele Unite. Deși această schimbare politică a fost dificil de cuantificat, efectele sale au fost observate pe scară largă. Potrivit Institutului pentru Studii Politice, un grup de experți de stânga cu sediul la Washington, D.C., reuniunile din 2006 ale Summitului Sud-American al Națiunilor și Forumului Social pentru Integrarea Popoarelor au demonstrat că anumite discuții care obișnuiau să aibă loc la marginea discursului dominant al neoliberalismului, s-au mutat în centrul sferei publice și al dezbaterii.
În cartea din 2011, Paradoxul democrației în America Latină: Zece studii de țară despre diviziune și reziliență, Isbester afirmă: „În cele din urmă, termenul «valul roz» nu este un instrument analitic util, deoarece cuprinde o gamă prea largă de guverne și politici. Îi include pe cei care răstoarnă activ neoliberalismul (Chávez și Morales), pe cei care reformează neoliberalismul (Lula), pe cei care încearcă un amestec confuz al ambelor (Kirchnerii și Correa), pe cei care au retorică, dar cărora le lipsește capacitatea de a realiza prea multe (Toledo) și pe cei care folosesc retorica antineoliberală pentru a consolida puterea prin mecanisme nedemocratice (Ortega).”
Cronologie Cronologia de mai jos prezintă perioadele în care un lider de stânga sau de centru-stânga a guvernat o anumită țară
Referințe
Categorie:Termeni politici Categorie:America Latină Categorie:Ideologii economice Categorie:Socialism în secolul al XXI-lea Categorie:Neologisme politice Categorie:Anii 1990 în America de Sud Categorie:Anii 2000 în America de Sud Categorie:Anii 2010 în America de Sud Categorie:Anii 2020 în America de Sud Categorie:Socialism după continent Categorie:Populism de stânga