Florin Dimitriu (n. 3 februarie 1914, București – d. 3 februarie 2000) a fost un compozitor și violonist român, membru al Uniunii Compozitorilor din România.

Biografie Florin Dimitriu a urmat studii muzicale la Cernăuți (1920-1928) cu Goldenzweig, Schlitter și George Pavel (vioară) și la Iași (1928-1931) cu Mihai Barbu (vioară) și Theodor Lupu (muzică de cameră). A absolvit cursurile Liceului Militar „General de divizie Gh. V. Makarovici” din Iași (1931) și pe cele ale Școlii Militare de Ofițeri de la Sibiu (1933). Studiile muzicale le-a continuat la Conservatorul din Iași (1938-1939) și la Conservatorul din București cu Vasile Filip (vioară), Ioan D. Chirescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora și Marțian Negrea (armonie), Vasile Popovici și Zeno Vancea (istoria muzicii), Mihail Andricu (muzică de cameră) și Ion Ghiga (orchestră) (1946-1949).

A fost înrolat pe front în Regimentul 13 Dorobanți cu gradul de locotenent, fiind rănit în luptele de la Odessa (aug. 1941) și avansat la gradul de căpitan. În martie 1944 a fost repartizat la Divizia 21 Galați și apoi, în anul 1944, a fost brevetat ca ofițer de stat major, apoi avansat la gradul de maior (1945), ieșind din rândurile armatei în anul 1946, la cerere, ajungând ulterior la gradul de colonel în rezervă.

Cariera muzicală a urmat-o ca violonist în Orchestra Simfonică Radio din București (1947-1951), violonist în Orchestra Simfonică a Cinematografiei din București (1952-1956), concert-maestru adjunct al Orchestrei Operei de Stat din Iași (1956-1958) și profesor suplinitor de vioară la Liceul de Muzică din Iași (1956-1958. În anul 1959 devine prim-concert-maestru în orchestra Teatrului Muzical din Galați, unde activează până în anul 1974. În paralel, a fost profesor de vioară la Liceul de Muzică din Galați (1960-1977). A scris scenarii radiofonice („Beethoven”, 1947), a realizat prezentări de concerte și emisiuni pentru copii.

Opera-baladă în două acte, prolog și epilog „Apa vie”, pe un libret de Marcel Ionescu, a avut premiera absolută în ziua de 28 decembrie 1980, pe scena Teatrului Muzical din Galați, sub bagheta dirijorului Silviu Zavulovici. O altă lucrare semnificativă a creației lui Florin Dimitriu este reprezentată de poemul simfonic „Luceafărul” pentru recitator și orchestră, interpretat de Emil Pinghireac și dirijat de Ury Schmidt la Galați în 1989.

În anul 1994, a oferit întreaga bibliotecă a surorii sale, compozitoarea și dirijoarea Florica Dimitriu, formată din partituri, cărți de muzică, didactică muzicală, istorie, filosofie și beletristică, Bibliotecii Județene „V.A. Urechia” din Galați.

Recunoaștere A luptat în Al Doilea Război Mondial, fiind distins cu Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a (1942), pentru vitejia de care a dat dovadă. Monitorul Oficial. Partea I-a, nr. 12, 15 ianuarie 1942, p. 218 Printre alte distincții, se numără și Ordinul „Steaua României”, cu spade în gradul de Cavaler cu panglica de ,,Virtute militară” (1943) și Medalia „Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945” (1995).Axis Libri, an. 3, nr. 9, decembrie 2010, p. 15-16

A fost inclus în lexiconul alcătuit de muzicologul, lexicograful și criticul muzical român Viorel Cosma.

A obținut, în anul 1995, titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Galați (26 mai 1995).Viața Liberă, an. 6, nr. 1687, 26 iunie 1995, p.7

Afiliere

Membru stagiar al Uniunii Compozitorilor din România (1951), membru definitiv (1977)

Membru al Asociației Naționale a Veteranilor de Război din România.

Lucrări

12 Cantece și jocuri populare romanești, pentru vioară și pian, în „Piese de repertoriu românesc pentru vioară și pian”, caiet II, București, Litografia Conservatorului (1977-1979) Suită pentru cvintet de suflători, pe cântece și dansuri maramureșene (1980) 3 Piese pentru corn și pian, pe teme populare (cuprinde: Joc cu strigături din Maramureș, Măi bădiță și Ai, hai, ce să fac), în „Album de piese românești pentru corn și pian”, București, Litografia Conservatorului, 1985 (1981) Fantezie concertantă pentru vioară și pian (1982) Dans din Bihor, pentru trompetă și pian, în „Album de piese românești pentru trompetă și pian”, București, Litografia Conservatorului, 1985 (1983) 5 Miniaturi, pentru 3 violoncele (1984) Divertisment pentru cvartet de coarde (1985)

Note

Bibliografie

Viorel Cosma, Muzicieni din România: Lexicon bio-bibliografic: [Compozitori, muzicologi, folcloriști, bizantinologi, critici muzicali, profesori, editori], Vol. 2, București, Editura Muzicală, 1999, p. 201-202 Nedelcu Oprea, Ioan Petrulias, Gheorghe Hîncu, Cultura, știința și arta în județul Galați, Galați, 1973, p. 94-95 Valurile muzicii la malurile Dunării: 1956-2006, Galați, Alma Print, 2006, p. 237 Silvian Georgescu, Orchestra simfonică de stat din Galați la 10 ani de la înființare: 1955-1965, Galați, 1965, p. 44, 81 Violeta Ionescu, „Florin Dimitriu: cavaler al Ordinului "Mihai Viteazul", compozitor, fost capel-maistru al Filarmonicii din Galați”, în Axis Libri, an. 3, nr. 9, dec. 2010, p. 15-16 Irinel Papadopol, "Apa vie" - în premieră absolută la Teatrul muzical "N. Leonard", în Viața nouă, an. 37, nr. 10632, 11 ian. 1981, p. 2 Mihai Popescu, „Dimitriu, Florin”, în Repertoriul general al creației muzicale românești, Vol. 2, București, Editura Muzicală,, 1981, p. 107 Dumitru Sandu, „Un reviriment artistic”, în Cronica, an. 19, nr. 35(970), 31 aug. 1984, p. 7 Laura Sava, Spectacolul liric la Galați, Iași, Tipo Moldova, 2011, p. 178

Categorie:Nașteri în 1914 Categorie:Decese în 2000 Categorie:Compozitori români Categorie:Violoniști români