Silviu Zavulovici

Silviu Zavulovici (n. 16 februarie 1922, Cernăuți – d. 16 octombrie 1998, Galați) a fost un compozitor, dirijor și profesor român.

Biografie Silviu Zavulovici s-a născut într-o familie cu tradiție muzicală, fiind fiul compozitorului Alexandru Zavulovici, fost elev al lui Eusebie Mandicevschi. A început să studieze muzica de la vârsta de 6 ani, mai întâi sub îndrumarea mamei lui, Natalia Zavulovici, care era pianistă, apoi a tatălui lui.

Studii A studiat în clasele primare la Școala de Aplicație, de pe lângă Școala Normală de băieți din Cernăuți (1928-1932), iar studiile secundare și liceale le-a făcut la Liceul „Aron Pumnul” din Cernăuți (1932-1940), finalizate cu diploma de bacalaureat în 1940. În paralel cu studiile liceale, a urmat și cursurile Conservatorului din Cernăuți la clasa de pian a profesorului Titus Tarnavschi. S-a specializat în arta pianistică alături de profesorul Paul Jelescu, iar în muzica de cameră și compoziție a fost îndrumat de muzicianul ceh Otakar Hřímalý, de la Conservatorul german „Musikverein”.

A absolvit Școala de Ofițeri de cavalerie din Târgoviște, făcând parte din promoția 1943. În anul 1947, a susținut examenul de solist piano-forte la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași, în fața unei comisii conduse de compozitorul Antonin Ciolan. A fost declarat reușit excepțional și s-a conferit titlul de Maestru. În perioada 1956-1961, studiază la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București, la Facultatea Compoziție-Dirijat-Pedagogie, secția Muzicologie.

Carieră A fost profesor la Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași (1948-1950), profesor de muzică și desen la Școala de Băieți nr. 3 din Focșani (15 oct. 1949 - 30 sept. 1950), profesor de muzică la Școala Pedagogică de Învățătoare din Focșani (1951-1954) și la Liceul de băieți „Unirea” din Focșani (1950-1961).

În perioada aprilie-august 1944, a fost înrolat pe Frontul de Est, în funcția de comandant. A fost luat prizonier în U.R.S.S. (august 1944-aprilie 1945); a activat ca locotenent voluntar în Divizia „Horea, Cloșca și Crișan”, Regimentul 5 Infanterie Voluntari (aprilie-mai 1945).

A fost fondatorul, directorul și prim-dirijorul Filarmonicii de Stat „Unirea” din Focșani (1950-1961).Potîngă, C. „Remarcabile concerte ale orchestrelor Filarmonicii băcăuane” în Steagul Roșu, februarie 1959 (Anul 14, nr. 1873-1896)1959-02-20 / nr. 1889, p. 2Flacăra Iașului, iunie 1957 (Anul 13, nr. 3349-3374)1957-06-02 / nr. 3350, p. 2 Între 1 octombrie 1961-1966, a fost directorul Teatrului Muzical „Nae Leonard” Galați. În contextul reorganizării instituționale, el a pus bazele orchestrei simfonice și a ansamblului de operetă, contribuind la profesionalizarea întregului colectiv.„Prefață la noua stagiune lirică gălățeană” în Viața Nouă, iulie-septembrie 1965 (Anul 21, nr. 6395-6472)1965-09-25 / nr. 6468, p. 2 A fost director între 1961 și 1966 și, ulterior, prim‑dirijor până în 1984, revenind încă o dată între 1991 și 1993. În această perioadă a montat spectacole de referință din repertoriul de operă și operetă românesc și universal și a colaborat cu artiști de renume, precum Ion Voicu, Radu Aldulescu, Nicolae Herlea. A participat la numeroase turnee în țară și peste hotare, în Austria, Ungaria, Uniunea Sovietică, Germania de Est și Iugoslavia, fiind invitat să dirijeze la cele mai importante filarmonici din țară și la Opera din București.

A semnat direcția muzicală pentru numeroase spectacole, printre care: „Văduva veselă” și „Țara surâsului” de F. Lehar, „Sânge vienez” și „Liliacul” de Johann Strauss, „Ana  Lugojana” și „Plutașul de pe Bistrița” de F. Barbu, „Petru Rareș” de E. Caudella, „Faust” de Ch. Gounod, „Leonard” de F. Comișel, „Nevestele vesele din Windsor” de O. Nicolai, „Pericola” și „Frumoasa Elena” de J. Offenbach, „Traviata”, „Trubadurul”și „Rigoletto” de G. Verdi, „Bărbierul din Sevilla” de G. Rossini ș.a.

A fost îndrumător muzical pentru Eugen Sârbu, Dan Atanasiu, Florin Diaconescu, Lucia Țibuleac, Sorin Oancea, Cornel Dumbrăveanu, Clemansa Fircă, Lavinia Tomulescu Coman ș.a.

Performanțe În premieră absolută, a montat opera „Petru Rareș” de Eduard Caudella (1977); tot la propunerea sa, au mai fost montate și alte lucrări românești importante, respectiv baletul „La piață” de Mihail Jora, operetele „Lăsați-mă să cânt” de Gherase Dendrino și „Leonard” de Florin Comișel.

A colaborat cu nume importante ale artei vocale și dirijorale, printre care: Mihai Constantinescu, Valentin Gheorghiu, Magda Nicolau, Ion Voicu, Lucia Țibuleac, Laurențiu Buzilă, Silvia Șerbănescu, Margareta Kiss, Nicolae Urziceanu, Valentin Teodosiu, Ludovic Spiess, Arta Florescu ș.a.

Opera Pe plan componistic, Silviu Zavulovici a scris lieduri, suite pentru orchestră simfonică, un oratoriu pentru soliști, cor și orchestră, precum și piese pentru voce și orchestră. O parte din lucrările sale au fost inspirate din folclorul românesc, reflectând o profunzime lirică și o claritate structurală remarcabilă. Creațiile sale se remarcă prin echilibru, sensibilitate și atașamentul față de temele românești.

Premii Silviu Zavulovici a fost distins cu următoarele premii: Premiul Criticii Muzicale „Mihail Jora” pentru întreaga carieră artistică acordat de Uniunea Criticilor, Redactorilor și Realizatorilor Muzicali (15 aprilie 1997) și Premiul de excelență pentru întreaga activitate la prima ediție a Festivalului „Dunărea albastră” (Galați,1998). În 1991, i s-a acordat Diploma cu ocazia Jubileului de 35 ani al Teatrului Muzical „N. Leonard” din Galați.

Note

Bibliografie

Nedelcu Oprea, Ion Petrulias, Gheorghe Hîncu, Cultura, știința și arta în județul Galați : Dicționar biobliografic, Galați, 1973, p. 298-299. Oameni în memoria Galațiului: Aniversări 2012-2013, Galați, Axis Libri, 2014, p. 71-84. Buzilă, Serafim. Enciclopedia interpreților din Moldova. Chișinău: ARC; Museum, 1999, p. 482. Teatrul muzical din Galați : 1956-1966 : Schiță monografică, București, [Teatrul Muzical], 1966, p. 92-118. Serafim Buzilă, „Zavulovici, Silviu, dirijor, pianist, compozitor și profesor”, în Enciclopedia interpreților din Moldova, Chișinău, ARC, 1999, p. 482-483. Emil Satco, „Zavulovici, Silviu (16 II 1922, Cernăuți - 16 X 1998, Galați)”, în Enciclopedia Bucovinei, Iași, Princeps Edit, 2004, p. 616. Iosif Sava, Luminița Vartolomei, „Zavulovici, familie de muzicieni români ”, în Dicționar de muzică, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979, p. 223. Camelia Toporaș, Rocsana Irimia, Otilia Badea, Tena Bezman, Oameni în memoria Galațiului : Aniversări 2012-2013, Galați, Axis Libri, 2014, p. 71-84 Teatrul muzical „N. Leonard” Galați : 25 de ani de activitate : 1956-1981, Galați, Comitetul Județean de Cultură și Educație Socialistă, 1981, p. 104.

Categorie:Nașteri în 1922 Categorie:Nașteri pe 16 februarie Categorie:Decese în 1988 Categorie:Gălățeni Categorie:Dirijori români Categorie:Dirijori români de cor Categorie:Muzicieni români