Mihail Crama (pseud. lui Eugen Enăchescu Pasad, 1 ianuarie 1923, Cetatea Albă, Basarabia – 17 aprilie 1994, București) a fost un poet și prozator român .
Fiul lui Mihail Enăchescu, medic militar și al Mariei (născută Pasad), asistentă medicală. A urmat Liceul Militar din Iași și Liceul „Nicolae Bălcescu” din Brăila, pe care l-a absolvit în 1941. Primele sale poezii și articole au apărut în 1939 în ziarele locale Ancheta, Cuvântul, Facla și Expresul. Înscris inițial la o școală de ofițeri de jandarmi, a abandonat-o în favoarea Facultății de Drept a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1945. A fost consilier juridic la Ministerul Justiției, consultant juridic, șef al secției civile din cadrul Tribunalului SupremAurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. I, p. 410. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. .
A colaborat la Vremea, Claviaturi, Adonis, Prepoem, Revista Fundațiilor Regale, Caiet de poezie și altele. A participat la ședințele Cenaclului Sburătorul unde a citit poezie și s-a alăturat grupului de scriitori afiliați revistei Kalende. A debutat editorial cu volumul Decor penitent în 1947, volum care a obținut Premiul Fundațiilor Regale. După două decenii de tăcere autoimpusă, pentru a evita compromisurile cu regimul comunist, a revenit cu plachetele de versuri Dincolo de cuvinte (1967), Determinări (1970), Codice (1974) și Ianuarii (1976). Împreună cu volumul său de debut și cu setul de poezii inedite Decor penitent II, au fost publicate, în 1979, sub titlul Împărăția de seară, volum ce a câștigat Premiul „M. Eminescu” al Academiei Române. Romanul „Singurătatea din urmă” (1986), aparent autobiografic, a avut o anvergură filosofică. Romanul „Călător spre porțile asfințitului” a fost încredințat spre editare în timpul vieții autorului, dar a apărut postum abia în anul 2006. Acesta avea intenția de a-l dedica regelui Mihai, intenție ce nu avea să concretizeze.
Volume publicate:
„Decor penitent”, București, (1947) „Dincolo de cuvinte”, București, (1967) „Determinări”, București (1970) „Codice”, București (1974) „Ianuarii”, București (1976) „Împărăția de seară”, ed. retrospectivă, pref. Ion Caraion, București (1979) „Trecerea”, București (1981) „The Realm of Dusk” / „Împărăția de seară”, ed. bilingvă (1984) „Dogma”, București (1984, Premiul Societății Scriitorilor din București) „Singurătatea din urmă”, București (1986) „Călător spre porțile asfințitului”, roman scris între 1988 și 1991 și publicat postum în 2006, preia tema autobiografică.
Note
Categorie:Juriști români Categorie:Funcționari publici români Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Decese în 1994 Categorie:Nașteri în 1923 Categorie:Poeţi români Categorie:Prozatori români contemporani