Croații albi (; ; ; ), cunoscuți și cu numele de croați, au fost un grup de triburi slave care trăiau între triburile slave est-slave și vest-slave în regiunea istorică Galiția, la nord de Munții Carpați (în Ucraina de Vest modernă și Polonia de Sud-Est) și, posibil, în Boemia de Nord-Est.
Discuțiile continuă cu privire la originea croaților și subiectele conexe. Etnonimul lor este de obicei considerat a fi de origine iraniană, iar istoricii îi consideră unul dintre cele mai vechi triburi sau alianțe tribale slave care s-au format înainte de secolul al VI-lea d.Hr. Erau un trib est-slav, dar se învecina atât cu grupurile slave est-slavee (dulebii, precum și bujenii și volînenii înrudiți cu ei, tiverții și ulicii) din vestul Ucrainei, cât și cu triburile vest-slave (lendinii și vistulenii) din sud-estul Poloniei, controlând o importantă rută comercială din estul spre centrul Europei. Din punct de vedere arheologic, croații erau în mare parte înrudiți cu culturile Korceak și Luka-Raikovețka, identificate cu sclavenii (în timp ce legătura lor cu anții și cu cultura Penkovka rămâne o chestiune de dispută). Zona lor este caracterizată prin construirea de întărituri de piatră, a mormintelor cu țiglă (și a mormintelor asemănătoare kurganelor), a cuptoarelor de piatră și a multor așezări mari, fortificate și clădiri de cult. Practicau păgânismul slav. Autorii medievali străini au documentat croații în cronici și legende. Ei aveau propria lor .
La sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea, unii croați au migrat din patria lor, Croația Albă sau Mare din Carpați, în provincia romană Dalmația (adică în Croația de astăzi la Marea Adriatică), devenind strămoșii croaților sud-slavi moderni. Avarii din Panonia au jefuit provinciile romane, înainte ca acestea să fie cucerite de croații albi, care s-au stabilit acolo și au început să adopte creștinismul în timpul lui Porga (a trăit ), primul arhonte cunoscut al Cnezatului Croației. Alți croați, care au rămas în patria lor carpatică, au continuat să practice păgânismul și au format un proto-stat tribal cu cetățile (asemănătoare polisurilor) Plisnesk, Stilsko, Revno, Halîci, Terebovlea ș.a. în vestul Ucrainei, care a existat până la sfârșitul secolului al X-lea. Acestea s-au aflat sub presiunea și influența unor entități politice mai centralizate: Moravia Mare, Ducatul Boemiei, Ducatul Poloniei, Rusia Kieveană și Principatul Ungariei. După înfrângerea lor de către Rusia Kieveană, pe teritoriul lor au fost organizate principatele est-slave Peremîșl, Terebovlea, Zvenigorod și, în final, Principatul Halîci.
După unele surse moderne, numele etnic al croaților albi s-a păstrat în unele zone din Ucraina de Vest și Polonia de Sud până în secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Istoricii consideră că croații albi au fost asimilați de ucraineni, polonezi și cehi, și că sunt strămoșii rutenilor moderni. Categorie:Migrația popoarelor Categorie:Istoria Ucrainei medievale Categorie:Articole cu surse în limba rusă (ru) Categorie:Articole cu surse în limba poloneză (pl) Categorie:Articole cu surse în limba ucraineană (uk) Categorie:Articole cu surse în limba germană (de) Categorie:Articole cu surse în limba croată (hr) Categorie:Triburi slave Categorie:Rusia Kieveană Categorie:Istoria Croației