Mitinguri de amor (în ) este un film documentar italian din 1964, realizat de scriitorul și regizorul Pier Paolo Pasolini, care joacă și rolul de intervievator. Filmul a avut premiera la Festivalul Internațional de Film de la Locarno, pe 26 iulie 1964.
În 2008, Mitinguri de amor a fost inclus de Ministerul Patrimoniului Cultural din Italia în lista celor 100 de filme italiene care trebuie salvate, un registru de 100 de pelicule care „au schimbat memoria colectivă a țării între 1942 și 1978”. Subiect
În stilul său caracteristic, Pasolini abordează tema sexului: el intervievează reprezentanți ai diverselor clase sociale despre virginitate, prostituție, homosexualitate și educație sexuală. Interviurile sunt realizate în diferite regiuni din Italia, marcând conflictul de valori dintre populațiile nordice și cele sudice. În ansamblu, sunt scoase în evidență ignoranța sexuală, confuzia și conservatorismul.
Filmul este secționat în patru părți mari, numite „Ricerche” (literalmente, „căutări”), plus un scurt prolog, în care Pasolini întreabă puști dintr-o zonă rurală de unde vin copiii (răspunsurile includ „flori”, „barza”, „Iisus și Dumnezeu” și „unchiul meu”), și un epilog, în care Pasolini recită una dintre poeziile sale despre căsătorie. Sunt incluse, de asemenea, conversații cu renumitul autor și apropiatul Alberto Moravia, psihologul Cesare Musatti, poetul Giuseppe Ungaretti, sau cu un grup de trei jurnaliste, printre care Oriana Fallaci.
Producție Locațiile de filmare au inclus Matera, Palermo și comuna Camporeale, Napoli și Roma. Filmările au avut loc în perioada august-septembrie 1963. Pelicula alb-negru a fost filmată de directorii de imagine Mario Bernardo și Tonino Delli Colli. Pentru Delli Colli, directorul de imagine preferat al lui Michelangelo Antonioni, aceasta a fost a cincea colaborare, după primul lungmetraj al lui Pasolini, Accattone (1961), care a provocat un scandal mediatic major în Italia. Nino Baragli, care a lucrat pentru prima dată cu Pasolini la Accattone, a montat aproape toate filmele acestuia. Recepție Jurnalul online german OFDb.de dedică filmului o analiză detaliată și cuprinzătoare. În „documentarul extrem de amuzant” al lui Pier Paolo Pasolini, scrie criticul, Italia puritană și ultra-catolică a anilor 1960 se demască singură „în acest document fascinant al epocii”, fără prea multe intervenții evaluative din partea regizorului, care însă reacționează uneori cu vizibilă amuzare, și ocazional cu uimire la răspunsurile primite. Mitinguri de amor este un document unic și revelator al unei epoci în care în Italia, dar și în alte țări europene [...], evident, vulpea și iepurele își spuneau noapte bună. „Un film care, dincolo de valoarea sa de divertisment neașteptată, dar inepuizabilă, reprezintă o oglindă extrem de interesantă a capriciilor sociale ale Italiei într-un deceniu important”.
Andreas Thomas de la Filmgazette scrie în critica sa că, potrivit lui Alberto Moravia, Pier Paolo Pasolini produce în acest film ceva ce francezii numesc cinema verité. Pasolini conduce interviurile „glumind, improvizând, conștient de faptul că, dacă nu poate afla adevărul despre sexualitate și căsătorie în Italia, poate afla totuși adevăruri despre ritualurile sociale de ascundere a subiectelor tabu legate de sexualitate” și constată: „Mai presus de toate, Mitinguri de amor este un film despre umanistul Pasolini însuși, a cărui nevoie de a vorbi direct cu oamenii de pe stradă, de a-i cunoaște, iubind Italia și văzând-o totuși în declin cultural, este palpabilă”, și acordă filmului 7 din 10 stele.Andreas Thomas: Gastmahl der Liebe, Scheitern als Erkenntnis filmgazette, 17. September 2007, abgerufen am 24. Juni 2023
Note
Legături externe
Categorie:Filme din 1964 Categorie:Filme documentare italiene Categorie:Filme regizate de Pier Paolo Pasolini Categorie:Filme despre prostituție Categorie:Filme cu teme LGBTQ