Poezia corală este un tip de poezie lirică creat de grecii antici și interpretat de coruri. Inițial era acompaniată de liră, un instrument cu coarde asemănător unei mici harpe în formă de U, folosit în mod obișnuit în Antichitatea clasică greacă și în perioadele ulterioare. Alte instrumente de acompaniament introduse mai târziu au inclus și alte instrumente cu coarde, precum , și , precum și instrumente de suflat, cum ar fi , un instrument cu ancie dublă asemănător unui oboi.
În timpul festivalurilor religioase publice și al unor ceremonii familiale importante, interpretările de poezie lirică corală arhaică erau adesea prezentate de coruri formate atât din bărbați, cât și din femei. Poezia lirică corală arhaică a fost populară aproximativ trei sute de ani, începând cu poetul Alcman în secolul al VII-lea î.Hr. și evoluând până la operele lui Timotheus din Milet în secolul al IV-lea î.Hr.
La început, poezia corală era în principal religioasă, iar elementele personale au dispărut complet în poemele corale ulterioare. De asemenea, s-a desprins de legăturile locale și a căpătat un caracter elenic.
Acestea sunt subgenuri cunoscute ale poeziei lirice corale:
Cântecul de nuntă (Epitalamion sau ) Cântecul de dans Plângerea sau cântecul funebru (Threnos) de laudă adresat unei divinități Cântecul fecioarelor (Partheneion sau Parthenion) Cântecul procesional () Imnul Ditirambul
Și în anii următori:
Cântec de laudă pentru o persoană () Cântec cântat la un ospăț sau simpozion () Cântec despre victoria într-un concurs atletic ()
Alcman Alcman a fost un poet din secolul al VII-lea î.Hr., care reprezintă cel mai timpuriu canon alexandrin al celor nouă poeți lirici. Poezia sa corală era cunoscută doar prin citate ale altor autori greci până în 1855, când un papirus a fost descoperit într-un mormânt din necropola antică de la Saqqara, în Egipt. Acest papirus, expus astăzi la Luvru, la Paris, conține un fragment cu aproximativ 100 de versuri din Partheneionul său (un poem cântat de un cor de fete adolescente).
Iată un exemplu de poezie corală, din Partheneionul lui Alcman:
O fotografie a papirusului care conține fragmentul din Partheneionul lui Alcman poate fi văzută aici: fragmentul Partheneion pe papirus.
Un alt poet liric grec antic, numit Pindar, a justificat și a înălțat poezia corală într-o perioadă în care societatea se îndepărta de aceasta. El a fost, de asemenea, unul dintre cei nouă poeți lirici (precum Alcman) și este considerat cel mai mare dintre ei, deși opera sa este cunoscută ca fiind dificil de citit și de apreciat.
Rolul corului în teatrul grecesc antic În teatrul grec antic exista, de regulă, un cor grecesc care avea un rol important, oferind publicului o mai bună înțelegere a personajelor. Acest lucru se realiza prin furnizarea unor informații de fundal, astfel încât spectatorii să poată înțelege ce gândeau cu adevărat personajele. Pe măsură ce piesa avansa, corul oferea comentarii colective, rostite sau cântate, asupra unor acțiuni și evenimente dramatice. Toți membrii corului, alcătuit inițial din cincizeci de persoane, apoi redus la doisprezece și cincisprezece, purtau măști, arătau identic și vorbeau în același timp, ceea ce crea un sentiment de unitate. După secolul al V-lea î.Hr., importanța corului a început să scadă.
În timpul interpretării, „strofa, antistrofa și epoda erau un fel de strofă compusă numai pentru muzică”, după cum a scris John Milton în prefața la Samson Agonistes, strofa fiind cântată de corul grec în timp ce acesta se deplasa de la dreapta la stânga pe scenă.
Note
Categorie:Poezie greacă Categorie:Grecia antică