Leșii ( , ), cunoscuți și sub numele de triburile lehitice ( , ), este un nume dat anumitor triburi slave de apus care locuiau în Polonia și estul Germaniei de astăzi și care vorbeau limbi lehitice . Diferiți de subgrupul ceho-slovac, ei sunt cei mai apropiați strămoși ai etnicilor polonezi și ai pomeranienilor, luzacienilor și polabilor .

Istoric

După legenda poloneză, Mieszko I a moștenit tronul ducal de la tatăl său, care probabil domnea peste două treimi din zona locuită de triburile lehitice răsăritene. Mieszko a unit leșii de la Est de Oder (, Mazovienii, Pomeranienii, Vislanii și Silezienii) într-o singură țară: Polonia. Fiul său, Boleslav I cel Viteaz, a înființat episcopiile de la Wrocław, Kołobrzeg și Cracovia și o arhiepiscopie la Gniezno. Boleslav a purtat cu succes războaie împotrivA Boemiei, Moraviei, Luzaciei și Rusiei Kieveane, și a forțat pomeranienii apuseni să plătească Poloniei tribut. La scurt timp înainte de moartea sa, Boleslav a devenit primul rege al Poloniei în 1025.

Limbile lehitice Printre Slavii apuseni se aflau și strămoșii populațiilor ce vor deveni polonezii, pomeranienii, cehii, slovacii, sorabii și polabii. Așa-zisa grupă leahă de nord include, limba poloneză, limba pomeraniană și limba polabă, care sunt pe cale de dispariție, cât și o limbă moartă: limba sileziană, care este uneori luată fie ca propria limbă, fie ca un dialect al limbii poloneze. Limbile sorabe din sudul Polabiei au un loc undeva între grupa lehitică și cea Ceho-slovacă.

Numele de "Leh"

Numele Leh sau Leszek (sau Leszko, Lestko, Lestek, Lehoslav) este un nume foarte popular în Polonia. Acesta era un numa popular și printre membrii Dinastei Piast, precum Lestek, Leszek I cel Alb, Leszek al II-lea cel Negru, Leszek, Duce de Mazovia sau Leszek de Racibórz. Cea mai veche parte a orașului Gniezno, în mijlocul Poloniei Mari, este denumită Wzgórze Lecha (Dealul lui Leh), cât și Góra Królewska (Dealul Regal).

Legende În literatura poloneză, Leh este întemeietorului legendar al Poloniei, cât și al orașului Gniezno. Legenda îi descrie pe cei trei frați, Leh, Ceh și Rus, care întemeiază cele trei țări slavice: Polonia (sau Lehia), Boemia (astăzi Cehia) și Rus (Rutenia).

Trei frați, Leh, Ceh și Rus, explorau sălbăticia ca să-și găsească un loc de așezare. Deodată, au văzut un deal cu un stejar vechi și un vultur pe el. Leh a spus: "Acest vultur alb îl voi lua ca stemă a poporului meu, iar în jurul acestui stejar îmi voi ridica cetate, iar, datorită cuibului de vultur (în poloneză: gniazdo), am să-i spun Gniezdno. Ceilalți doi frați au plecat mai departe să-și găsească un loc pentru poporul lor. Ceh a mers către miazăzi, iar Rus, către răsărit.Kronika Wielkopolska, a doua ediție Kraków 2010

O altă variantă a acestei legende, care-i implică doar pe Leh și Ceh, a fost scrisă prima oară de către Cosma din Praga. Legenda a fost scrisă și în Kronika Wielkopolska din 1273, în latină, apoi în Cronica lui Dalimil din 1314, în cehă.

Referințe