Dreams of Trespass: Tales of a Harem Girlhood (în ) este un roman de Fatima Mernissi; titlul din Regatul Unit a fost The Harem Within: Tales of a Moroccan Girlhood (în ). Acesta descrie tinerețea sa ficționalizată într-un harem din Maroc în timpul anilor 1940 și explorează teme precum , naționalismul arab, colonialismul francez și conflictul dintre tradițional și modern. Este o operă de ficțiune, deși acest fapt este menționat doar în versiunea franceză, nu și în cea engleză.

Cartea se concentrează pe experiențele dintr-un harem ale unei fete pe nume Fatima. Femeile din jurul ei se confruntă cu reguli patriarhale stricte care le limitează viața. Ele contestă aceste reguli, considerându-le neislamice, iar mama Fatimei se asigură că fiica sa primește o educație. Cartea a fost considerată o provocare la adresa stereotipurilor orientaliste despre femeile musulmane și un exemplu de literatură feministă islamică.

Conținut Aceasta detaliază o relatare fictivă a copilăriei și adolescenței lui Mernissi într-un harem tradițional din Fes, Maroc, în timpul anilor 1940 și la începutul anilor 1950. Protagonista își povestește copilăria petrecută atât în haremul tradițional, înconjurat de ziduri, din Fes, cât și în haremul bunicului ei de la țară, care era la fel de tradițional, dar deschis din punct de vedere geografic.

Mama Fatimei dorește să își vadă copiii independenți (pe tot parcursul romanului, mama rămâne fără nume). Când se naște Fatima, mama ei insistă ca nașterea acesteia să fie sărbătorită la fel ca cea a lui Samir, vărul ei. Ea îl convinge pe tatăl Fatimei să o trimită pe aceasta la școală. Mama Fatimei intră uneori în conflict cu matriarha familiei, bunica Fatimei, deoarece aceasta din urmă este destul de tradiționalistă. Totuși, opiniile mamei Fatimei sunt susținute de mătușa Habiba, o femeie divorțată, și de verișoara Chama. Mătușa Habiba reflectează asupra faptului că colonizarea Marocului ar fi putut fi pedeapsa lui Allah împotriva bărbaților pentru că au oprimat femeile. Mătușa Habiba servește adesea drept sursă de inspirație pentru Fatima. Fatima însăși susține că tradițiile opresive nu își au rădăcinile în islam. Mina este o fostă sclavă, care a fost răpită de traficanții de sclavi și a trecut prin încercări cumplite în captivitate. Povestea ei de rezistență și voința de a supraviețui o inspiră pe Fatima. Fatima descrie poziția bunicului ei cu privire la sclavie: „Bunicul era un om drăguț, dar cumpăra sclavi. Era un lucru firesc pe atunci. Acum s-a schimbat și... susține... abolirea sclaviei”.

Yasmina este bunica maternă a Fatimei, care locuiește la țară împreună cu soțul ei și celelalte soții ale acestuia, printre care se numără Lalla Thor, Yaya și Tamou. Fiecare soție are propria grădină pentru cultivarea legumelor și creșterea găinilor și a păunilor. Soțul Jasminei petrece câte o noapte cu fiecare soție, ceea ce înseamnă că ea trebuie să doarmă singură mai multe nopți la rând. La fel ca fiica sa, Yasmina dezaprobă patriarhatul, considerându-l neislamic. Ea vede regulile care limitează viața femeilor ca fiind mai rele decât porțile și zidurile materiale. Yasmina prezice că viața Fatimei va fi mai bună decât cea a generațiilor anterioare.

Chama conjecturează cu umor modul în care a apărut haremul. Cu mult timp în urmă, bărbații au decis că domnitorul va fi cel dintre ei care va reuși să prindă și să închidă cele mai multe femei pentru sine. Împăratul roman a câștigat prima rundă și a condus Orientul și Occidentul datorită haremului său uriaș. Apoi, Harun al-Rashid a reușit să închidă cele mai multe femei în palatul său, prin urmare el a condus. Ulterior, europenii au schimbat regulile: domnitorul avea să fie cel care construiește cele mai multe arme. Astfel au ajuns francezii să îi conducă pe arabi, chiar dacă președintele lor are o singură soție. Povestea Chamei o încântă pe Fatima, dar este condamnată de bunica paternă conservatoare ca fiind o ridiculizare a obiceiurilor.

Când Fatima era copil, tatăl ei i-a spus că Allah a creat granițe între bărbați și femei: „Armonia există atunci când fiecare grup respectă limitele prescrise ale celuilalt; depășirea limitelor duce doar la suferință și nefericire”. Cu toate acestea, femeile din jurul Fatimei visau tot timpul să încalce aceste granițe; de aici și titlul cărții.

Personaje Fes Unchiul Ali: Unchiul lui Mernissi și fratele mai mare al tatălui ei. Tatăl: Tatăl lui Mernissi, cel mai tânăr dintre cei doi frați care locuiesc în harem. Lalla Radia: Mătușa naratoarei. Mama: Mama Fatimei Mernissi, o feministă convinsă și o oponentă a vieții de harem. Lalla Mani: Bunica paternă a lui Mernissi, o matriarhă extrem de conservatoare și tradiționalistă. Vărul Samir: Vărul lui Mernissi, născut cu doar câteva ore înaintea ei. Este partenerul ei constant de joacă pe parcursul copilăriei. Verișoara Chama: Verișoara lui Mernissi, o interpretă și povestitoare înnăscută. Mătușa Habiba: Locuiește lângă terasa haremului din Fes; posedă o mare tandrețe și un talent deosebit de povestitoare. Verișoara Malika: Verișoara mai mare a lui Mernissi, cu o fire manipulatoare. Ahmed: Portarul angajat, a cărui sarcină este să se asigure că nicio femeie nu părăsește haremul fără permisiune. Mina: O sclavă din harem a cărei poveste despre captivitate o inspiră pe Mernissi să fie curajoasă. Lalla Tam: Instructoarea exigentă de la școala coranică a lui Mernissi; una dintre puținele persoane din povestire care nu fac parte din harem.

Haremul de la țară Yasmina: Bunica maternă a lui Mernissi, o femeie afectuoasă și rebelă. Lalla Thor: „Prima soție” a bunicului lui Mernissi (Tazi); aceasta se izolează de celelalte soții prin bogăția și trufia sa. Tamou: O luptătoare și văduvă din Munții Atlas (o amazighă), a cărei familie (tatăl, soțul, un fiu și o fiică, ambii mici) a fost ucisă în timpul luptelor împotriva ocupației spaniole. Bunicul lui Mernissi, Tazi, o adăpostește și se căsătorește cu ea, iar ea și Yasmina devin în cele din urmă prietene. Yaya: O soție din Sudan, care suferă de dorul de casă până când Yasmina și Tamou găsesc și plantează un banan pentru ea.

Autoarea și contextul istoric Fatima Mernissi a fost o feministă marocană. Ea a crescut într-un harem în Maroc în anii 1940, iar cartea relatează experiențele sale. Această perioadă a fost una de schimbări culturale semnificative în țară. Marocul se afla în plin proces de luptă naționalistă împotriva dominației franceze, iar naționaliștii promiseseră drepturi egale pentru femei. Exact așa cum sperase mama Fatimei, Mernissi a beneficiat de educație și a devenit o scriitoare de marcă în lumea arabă.

Filiz Turhan-Swenson o consideră pe Mernissi ca fiind parte a unei mișcări a femeilor musulmane care și-au prezentat propriile experiențe și lupte cu constrângerile sociale. Acest gen literar demontează cele două stereotipuri occidentale despre femeile musulmane: victima tăcută și odalisca lascivă. De asemenea, acest gen critică atât forțele politice, cât și pe cele domestice care le modelează lumea.

Analiză Dreams of Trespass (în ) estompează granițele dintre autobiografie, ficțiune și istorie. Cartea conține numeroase referiri la independența Marocului și la rolul pe care femeile l-au jucat în acest proces. Vocea naratoarei (Fatima, autoarea însăși) este polifonică. În cea mai mare parte a cărții, Fatima este un copil confuz care pune întrebări despre lumea sa. Ulterior, însă, această voce modulează într-un răspuns poetic matur la explicațiile bătrânilor săi. Pe lângă aceste două voci există și o a treia, care intervine uneori pentru a oferi note de subsol despre istoria Marocului și obiceiurile musulmane.

Marta Mamet-Michalkiewicz, de la Universitatea din Silezia, vede cartea ca pe o deconstrucție a miturilor orientaliste referitoare la harem.

Filiz Turhan-Swenson scrie că volumul prezintă perspective feministe puternice în rândul femeilor mai în vârstă, tradiționaliste și analfabete, care detestă patriarhatul. Aceasta contestă noțiunile conform cărora femeile musulmane din cadrul sistemului patriarhal fie își iubesc propria oprimare, fie nu sunt conștiente că sunt oprimate.

Abdellah Elboubekri scrie că, în această carte, Mernissi critică structurile patriarhale (de exemplu, haremul), care sunt susținute de obiceiuri și credințe sociale, dar care contravin învățăturilor islamice despre emanciparea femeilor. Astfel, Elboubekri vede cartea ca fiind un exemplu de c.

Christine Eickelman subliniază prezența unor anacronisme în carte. Cuvântul arab „harem” nu era folosit în mod obișnuit în Maroc la acea vreme și nici ceilalți termeni pe care îi utilizează Mernissi, precum „puterea bărbaților” și „irelevanța politică”. De asemenea, Eickelman susține că, deoarece marocanii needucați nu înțeleg araba literară, femeile analfabete din casa Fatimei nu ar fi înțeles Radio Cairo sau literatura arabă medievală atât de ușor pe cât o fac în carte.

Recepție Dreams of Trespass este cea mai tradusă operă de ficțiune a Fatimei Mernissi. Cartea a fost tradusă și republicată în peste 20 de limbi.

Note

Categorie:Memorialistică Categorie:Feminism Categorie:Islamul și femeia Categorie:Cărți din 1994 Categorie:Maroc Categorie:Cărți americane