Antieuropenismul, sau eurofobia, sunt termeni politici utilizați într-o varietate de contexte, implicând atitudini sau politici care se opun Europei.

În contextul politicii rasiale sau etno-naționaliste, acest termen se poate referi la antipatia, ura, prejudecățile, maltratarea și/sau discriminarea împotriva culturii sau popoarelor Europei. În prescurtarea „Europa” (o utilizare britanică, reprezentând Uniunea Europeană sau integrarea europeană), se poate referi la euroscepticism, critica politicilor guvernelor europene sau ale Uniunii Europene. În contextul politicii externe a Statelor Unite, se poate referi la diviziunea geopolitică dintre relațiile „transatlantice”, „transpacifice” și „emisferice” (panamericane).

În științele sociale, antieuropenismul este definit ca opoziție față de Uniunea Europeană și față de integrarea europeană din motive politice, culturale și ideologice. Cercetătorii îl disting de euroscepticism, care este în general definit ca o neîncredere față de UE, politicile și obiectivele sale.Varsori, A. (2024). Euroscepticism from a historical viewpoint. In A. Guiso & D. Pasquinucci (Eds), Anti-Europeanism, populism and European integration in a historical perspective (Vol. 1–1 online resource (xi, 235 pages): illustrations.). Routledge. https://doi.org/10.4324/9781003372219

Utilizare Regatul Unit În Regatul Unit, „eurofobia” se referă la atitudini negative față de Europa continentală, fie în contextul sentimentului antigerman, fie al anticatolicismuluiR. Miles in: Avril Horner (ed.), European Gothic: A Spirited Exchange 1760-1960 (2002), Thérèse Remus, Germanophobia, Europhobia, Xenophobia – About Stereotypes in Anglo-German Relations (2012) sau, mai recent, al euroscepticismului în Regatul Unit.

Statele Unite Excepționalismul american în Statele UniteAnti-Europeanism and Euroscepticism in the United States , Patrick Chamorel No 25, EUI-RSCAS Working Papers from European University Institute (EUI), Robert Schuman Centre of Advanced Studies (RSCAS) 2004 a dus mult timp la critici la adresa politicii interne europene (cum ar fi dimensiunea statului bunăstării în țările europene)Elsner (2005), McPherson (2003) și a politicii externe (cum ar fi țările europene care nu au sprijinit invazia americană a Irakului din 2003).Lexington (2007), Ash (2003), Pipes (2006)

Sub președinția lui Donald Trump, criticile la adresa NATO, în special a finanțării sale, au devenit o problemă importantă. Deși NATO include membri non-europeni, precum Statele Unite, Canada și Turcia, alianța este adesea percepută, în special de Trump și de mulți americani, ca fiind în primul rând un tratat european de apărare care vizează protejarea națiunilor europene.

Principala critică a lui Trump s-a concentrat pe povara financiară disproporționată suportată de Statele Unite, care finanțează efectiv majoritatea cheltuielilor militare ale NATO. El a susținut că multe state membre NATO nu își îndeplinesc angajamentul de a aloca cel puțin 2% din PIB-ul lor cheltuielilor de apărare, un criteriu de referință convenit de toți membrii.

Această critică a atras o atenție reînnoită în timpul invaziei rusești a Ucrainei, care a expus subfinanțarea capacităților militare din mai multe state NATO. Incapacitatea lor de a oferi imediat un ajutor militar substanțial Ucrainei a scos în evidență îngrijorări de lungă durată cu privire la dependența de resursele de apărare ale SUA. Mulți critici americani consideră NATO ca o rămășiță a Războiului Rece, în care SUA continuă să suporte costul protejării Europei, în special împotriva amenințărilor din partea Rusiei, fără contribuții echitabile din partea altor state membre.

În Europa În științele sociale europene, antieuropenismul este de obicei definit ca unul dintre cele trei tipuri principale de atitudini negative, alături de eurocriticism și euroscepticism. Caracteristica sa definitorie este respingerea integrării europene și a unității europene. Acest lucru îl distinge de euroscepticism, care descrie scepticismul față de proiectul de integrare al UE, instituțiile și politica sa. De asemenea, este diferit de eurocriticism, care se referă la critica actorilor și politicilor UE. Spre deosebire de antieuropenism, euroscepticismul și eurocriticismul nu merg până la a respinge proiectul european. Antieuropenismul poate fi observat de ambele părți ale spectrului politic., dar, în literatura recentă, a fost asociat în principal cu discursul de extremă dreaptă și naționalist. A fost folosit și de populiști, prin încadrarea UE ca o elită coruptă.

Antieuropenismul și ideologia Antieuropenismul nu aparține niciunei părți specifice a spectrului politic. La stânga spectrului politic, antieuropenismul este de obicei o opoziție față de natura capitalistă și globalistă a proiectului european. Acest lucru a fost valabil mai ales în anii 1960 și 1970, în opoziție cu CEE. De exemplu, CEE și proiectul de integrare au primit numele de club capitalist de către partidele de stânga din întreaga Europă. UE și entitățile deopotrivă au fost văzute cu adevărat ca un instrument pentru liberalism și globalizare, ceea ce a slăbit protecția națională a muncitorilor.

În partea dreaptă a spectrului politic, se poate observa și antieuropenismul. În primul rând, preocupările legate de suveranitate, cum ar fi controlul asupra economiei sau imigrației, pot duce la atitudini antieuropene. În extrema dreaptă, există, de asemenea, îngrijorări cu privire la identitatea și cultura națională a țărilor. În țările est-europene, unii indivizi și partide susțin că valorile liberale ale UE și natura sa internațională nu sunt compatibile cu valorile și identitatea națională a țării lor și că, prin urmare, integrarea nu poate funcționa.

Discursul antieuropean poate fi asociat și cu populismul, unde politicienii de extremă dreapta promovează ideea unei dualități între „elitele corupte” ale UE și „adevărații oameni muncitori”. Antieuropenismul poate fi observat și alături de discursurile despre nativism, ideea că indivizii indigeni ai unei țări ar trebui să beneficieze de o protecție socială sporită și că interesele lor ar trebui promovate în detrimentul celor ale imigranților. Din acest punct de vedere, UE este văzută ca fiind dăunătoare autonomiei țării față de granițele sale. Fostul prim-ministrul maghiar Viktor Orbán este un exemplu de politician care folosește un discurs antielitist coerent cu antieuropenismul.

Antieuropenismul în Europa este uneori justificat prin încadrarea Uniunii Europene ca o abatere la adresa democrației sau suveranității, în special în chestiuni legate de deciziile luate în Parlamentul European.Guiso, A. (2024). European integration and demogratic legitimacy: A historical assessment of the institutional and economic roots of populist Euroscepticism. In A. Guiso & D. Pasquinucci (Eds), Anti-Europeanism, populism and European integration in a historical perspective (Vol. 1–1 online resource (xi, 235 pages): illustrations.). Routledge. https://doi.org/10.4324/9781003372219 De exemplu, preocuparea pentru suveranitate este considerată a fi unul dintre principalele motive din spatele votului „Leave” în timpul referendumului Brexit din 2016.Carl, N., Dennison, J., & Evans, G. (2019). European but not European enough: An explanation for Brexit. European Union Politics, 20(2), 282–304. https://doi.org/10.1177/1465116518802361

Antieuropenismul și temele politice Antieuropenismul poate fi apărat prin argumente politice, și anume prin suveranitatea națională. Sentimentul antieuropean este adesea o reacție la percepția pierderii controlului de către țări asupra propriei politici. Unii consideră UE o sursă de deficit democratic, referindu-se la aspectul său tehnocratic, care este perceput ca o luare a puterii și mai mult de la cetățeni. Deciziile luate de Parlamentul European, pe teme precum imigrația, de exemplu, sunt, de asemenea, văzute de unii ca o încălcare a suveranității țării. Preocuparea pentru suveranitate este considerată a fi unul dintre principalele motive din spatele votului „Leave” în timpul referendumului Brexit din 2016.

Antieuropenismul și temele culturale În alte cazuri, antieuropenismul este explicat prin argumente culturale. Aceste argumente arată îngrijorare cu privire la impactul integrării europene asupra identității, culturii și valorilor naționale ale țării. În unele cazuri, antieuropenismul este legat de nativism și xenofobie. Multe partide naționale europene susțin că UE constituie o „putere înlocuitoare”, care încearcă să înlocuiască majoritatea etnică prin imigrație (vezi teoria conspirației marii înlocuiri). Unele discursuri de extremă dreapta percep, de asemenea, UE ca o amenințare la adresa culturii creștine istorice a Europei. În alte cazuri, integrarea este văzută ca o omogenizare care șterge specificitățile locale. În unele țări, UE și valorile sale sunt văzute ca fiind prea „liberale” și incompatibile cu identitatea națională a țării, făcând astfel integrarea imposibilă.

Vezi și Antiamericanism Antioccidentalism Valori europene Eurocentrism Occidentalism – caricatură și stereotipuri ale occidentalilor ca reacție la orientalism Identitate paneuropeană

Referințe

Lectură suplimentară

Earlier version:

Categorie:Eurofobie Categorie:Sentimente antinaționale Categorie:Rasism