miniatura|Fermieri care protestează pentru reformă agrară în Jakarta, Indonezia, 2004. miniatura|Timbru poștal peruan din 1969: „Pământul pentru cel care îl cultivă” miniatura|Răspândirea reformei agrare nu s-a produs uniform în Europa: astfel, Spania și-a păstrat practicile agricole tradiționale foarte târziu (această fotografie a fost făcută în 1955) față de vecinii săi, care realizaseră o revoluție agricolă. Reforma agrară (cunoscută și sub denumirea de reformă funciară) se referă la schimbarea parțial obligatorie a proprietății funciare din motive ideologice, etnice, economice sau socio-politice. Reformele pot fi inițiate de guverne, de grupuri interesate sau prin revoluție.
Reforma agrară este considerată un proces controversat deoarece terenurile sunt un factor cheie al unei game largi de rezultate sociale, politice și economice. Structura și distribuția drepturilor funciare au fost legate de formarea statului, creșterea economică, inegalitatea, violența politică și politica identitară, ceea ce face ca reforma agrară să fie extrem de importantă pentru structurile pe termen lung ale societății.
Reforma funciară poate consta într-o redistribuire a proprietății, inițiată sau susținută de guvern, în general al terenurilor agricole. Prin urmare, reforma funciară se poate referi la transferul de proprietate de la cei mai puternici la cei mai puțin puternici, cum ar fi de la un număr relativ mic de proprietari bogați sau nobili cu dețineri funciare extinse (de exemplu, plantații, ferme mari sau parcele agroalimentare) la proprietatea individuală de către cei care lucrează pământul. Astfel de transferuri de proprietate pot fi cu sau fără compensații (ce pot varia de la sume simbolice până la valoarea totală a terenului).
Reforma agrară poate implica transferul terenurilor din proprietatea individuală către ferme colective deținute de stat. În alte vremuri, aceasta a însemnat exact opusul: divizarea fermelor colective deținute de stat în ferme mici. Caracteristica comună a tuturor reformelor agrare este modificarea sau înlocuirea aranjamentelor instituționale existente care guvernează posesia și utilizarea terenurilor. Astfel, deși reforma agrară poate fi radicală prin natura sa, cum ar fi prin transferuri la scară largă de terenuri de la un grup la altul, ea poate fi și mai puțin dramatică, cum ar fi reformele de reglementare care vizează îmbunătățirea administrării terenurilor.Adams, Martin and J. Howell. "Redistributive Land Reform in Southern Africa". Overseas Development Institute. DFID. Natural Resources Perspectives No. 64. January 2001.
Note
Vezi și
Fief Drept de superficie Rentă Kibuț Moșav
Categorie:Reforme agrare Categorie:Decolonizare Categorie:Politică agricolă Categorie:Plantații