Ion G. Cantacuzino (menționat și ca Iancu, Ioan G. sau I. G. Cantacuzino; ), a fost un inginer, antreprenor și industriaș român, membru al familiei Cantacuzino. A fost implicat în construcții feroviare și în dezvoltarea industriei cimentului din România, numele său fiind asociat cu Fabrica de ciment Portland „Ioan G. Cantacuzino” din Brăila.
Biografie
Ion G. Cantacuzino s-a născut în 1847 și a murit în 1911. A fost al treilea fiu al lui Gheorghe Cantacuzino (1815–1890) și al Elizei Florescu, avându-i ca frați pe George și Alexandru, precum și o soră, Ana, căsătorită cu Nicolae Kalinderu. A aparținut ramurii Corneni a familiei Cantacuzino. În lista reprezentanților familiei, Enciclopedia României îl menționează ca „I.G. Cantacuzino (1847–1911), inginer”.
A fost căsătorit de trei ori și a avut nouă copii:
cu M. Pester-Wirth a avut un copil: Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul (1869–1937), general și politician fascist, președintele partidului Totul pentru Țară, erou al Primului Război Mondial, intrat în istorie prin faptul că n-a pierdut nicio luptă și a primit titlul de cavaler al Ordinului „Mihai Viteazul”. cu Zoe Warthiadi a avut patru copii: Zetta Cantacuzino (1877–1982), căsătorită cu Ion Manu; Șerban Cantacuzino (1878–1950), aviator; Ioan Cantacuzino (1882–1950), căsătorit prima dată cu Alexandra Florescu și apoi cu Maria Filotti. Cu Maria a avut un fiu, Ion Șerban; Mariella Cantacuzino (1888–1949). cu Maria Fălcoianu a avut patru copii: Ioana Cantacuzino (1895–1951), prima femeie din România care a obținut brevetul de pilot; Mircea Cantacuzino (1900–1930), aviator și inginer; Despina Cantacuzino (1901–?); Maria Cantacuzino (1904–1974), căsătorită de trei ori, cu R. Romănescu, T. Davila și C. Sideri. Familia Cantacuzino a fost legată de Vila Cantacuzino din Călimănești, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea pentru inginerul Ion G. Clădirea a fost concepută inițial ca reședință de vacanță. Ioana Cantacuzino, una dintre fiicele lui Ion G. Cantacuzino, și-a petrecut o parte a copilăriei în acest imobil și a revenit la Călimănești în ultima parte a vieții.
Carieră
Activitate feroviară
Cantacuzino a participat, ca antreprenor român, la construcția liniei ferate Buzău–Mărășești. Linia a fost prima cale ferată proiectată și construită de ingineri români, proiectarea și construcția desfășurându-se între mai 1879 și 1 iunie 1881. A fost deschisă traficului de călători la 13 iunie 1881 și inaugurată în octombrie 1881. Dintre cele opt poduri mari ale liniei, șase au fost executate de echipe conduse de inginerul I. George Cantacuzino, care a realizat și clădirile de călători din Focșani și Râmnicu Sărat.
A fost implicat și în proiectarea și executarea liniei Râmnicu Vâlcea–Călimănești (Jiblea)–Râul Vadului/Podu Olt, inaugurată la 1 august 1901. Tronsonul Râmnicu Vâlcea–Călimănești fusese dat în funcțiune la 27 noiembrie 1898, iar realizarea liniei este legată de numele inginerilor Mihail M. Romniceanu și Ion G. Cantacuzino. Linia a fost construită pe Valea Oltului, într-o zonă cu dificultăți geologice și hidrologice, unde au fost necesare săpături în stâncă și lucrări de apărare împotriva torenților și a variațiilor mari ale nivelului apei.
Industria cimentului
Ion G. Cantacuzino a fost asociat cu Fabrica de ciment Portland „Ioan G. Cantacuzino” din Brăila. Industria națională a cimentului s-a dezvoltat între 1889 și 1890 prin înființarea fabricii de ciment Portland de la Brăila, iar primul ciment românesc a fost produs acolo în 1890.
În 1905, fabrica funcționa sub denumirea „Fabrica de ciment Portland din Brăila – Ioan G. Cantacuzino, inginer”, era instalată din 1890, avea o producție anuală de 3.300 de vagoane și comercializa ciment Portland sub marca „Trajan”. Cimentul produs la Brăila era utilizat la lucrări de fortificații, docuri, poduri, lucrări portuare, căi ferate și canalizări.
Fabrica este atestată și prin obiecte păstrate în patrimoniul Muzeului Brăilei „Carol I”. Muzeul deține o matrice sigilară a fabricii, datată în al doilea sfert al secolului al XX-lea, cu legenda „Fabrica de ciment Portland din Brăila / Soc. anonimă Ioan G. Cantacuzino”.
Posteritate
Numele lui Ion G. Cantacuzino a rămas legat de dezvoltarea căilor ferate românești prin participarea la construcția liniei Buzău–Mărășești și prin implicarea în realizarea liniei de pe Valea Oltului. În domeniul industrial, fabrica de ciment Portland de la Brăila este menționată în literatura de specialitate ca reper al începuturilor industriei românești a cimentului.
Note
Categorie:Nașteri în 1847 Categorie:Decese în 1911 Categorie:Ingineri români Categorie:Antreprenori români Categorie:Industriași români Categorie:Familia Cantacuzino