Hermann Julius Walther Rauff, cunoscut și ca Walther Rauff () a fost un comandant de rang mediu al SS în Germania nazistă. Din ianuarie 1938, a fost aghiotantul lui Reinhard Heydrich mai întâi în Serviciul de Securitate (Sicherheitsdienst sau SD), mai târziu în Biroul Principal de Securitate al Reichului German.
A lucrat pentru Serviciul Federal de Informații al Germaniei de Vest (Bundesnachrichtendienst) între 1958 și 1962, și ulterior a fost angajat de serviciul secret israelian. A navigat spre America de Sud în decembrie 1949 și a ajuns în Ecuador, locuind inițial la Quito. A fost descris într-un documentar de pe History Channel ca unul dintre cei șapte naziști cei mai periculoși care au fugit în America de Sud după Al Doilea Război Mondial.
Rauff a evadat dintr-un lagăr de internare aliat din Italia și apoi a reușit să se ascundă în mănăstiri italiene. A reușit să locuiască la Quito, Ecuador, timp de aproape zece ani după Al Doilea Război Mondial, plecând în 1958 și călătorind spre Chile înainte de a se întoarce în Germania în 1960 pentru a-și colecta pensia de la Marina Germană. După aceasta, Rauff a fost recrutat de Augusto Pinochet. Rauff a jucat un rol în crearea aparatului de securitate internă din Chile în timpul . La funeraliile sale de la Santiago, Chile, au participat mai mulți foști naziști.
Rauff este acuzat că a fost responsabil pentru aproape 100.000 de morți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Printre alte acțiuni, a fost instrumental în utilizarea pentru execuția prizonierilor. A fost arestat în 1945, dar a evadat ulterior și nu a fost niciodată adus în fața justiției.CIA RAUFF, WALTER-Possible Leads 8 July 1977
De la Marină la SS Conform dosarului MI5 despre Walter Rauff publicat în 2005: Rauff s-a alăturat Kriegsmarine (Marina Germană) în 1924 ca tânăr cadet. După o perioadă de instruire ca aspirant, a fost promovat la gradul de locotenent în 1936 și i s-a dat comanda unei nave de dragare de mine. Era prieten cu Reinhard Heydrich, care a servit și el în Marină în anii 1920. Heydrich a fost angajat de șeful Schutzstaffel Heinrich Himmler în 1931 pentru a servi ca șef al sistemului de contrainformații SS, iar când Rauff a demisionat din Marină în 1937, Heydrich l-a luat sub aripa sa. Rauff i s-a dat sarcina de a pune SS și serviciul său de securitate, Sicherheitsdienst (SD), pe picior de război.
În cei treisprezece ani petrecuți în Marină, Rauff a făcut cunoștință cu Reinhard Heydrich și a servit în America de Sud și Spania ca tânăr ofițer în 1924.
În 1937, Rauff a părăsit Marina după un scandal de adulter, dar a fost demis „cu toate onorurile”, așa cum a spus el într-o depoziție din 1972 în fața unui procuror german la Santiago de Chile.
Între 1940 și 1941, Rauff s-a întors în Marină ca voluntar, comandând o flotilă de nave de dragare de mine în Canalul Mânecii. A fost promovat la gradul de comandor locotenent (Korvettenkapitän) în aprilie 1941, cu puțin timp înainte de a fi demis din serviciul activ, apoi s-a întors la Biroul Principal de Securitate al Reichului German (RSHA). La începutul anului 1940, a condus SD în timp de câteva luni.
Inginerie pentru camioanele de gazare
În 1941 și 1942, Rauff a fost direct implicat în proiectarea și dezvoltarea , camere de gazare mobile folosite pentru a ucide, prin otrăvire sau sufocare, persoanele considerate dușmani ai statului german: evrei, persoane cu dizabilități, comuniști și alții. Conform documentelor declasificate ale CIA: Ca oficial al Institutului Tehnic Criminal al Biroului Principal de Securitate al Reichului German, Rauff a proiectat camioanele de gazare folosite pentru a ucide evrei și persoane cu dizabilități.
Dosarul MI5 este mai explicit în ceea ce privește abilitățile „tehnice” ale lui Rauff: Rauff a supravegheat modificarea a zeci de camioane, cu asistența unui constructor de șasiuri din Berlin, pentru a devia gazele de eșapament în camere etanșe din spatele vehiculelor. Victimelor li se administra apoi otravă și/sau erau asfixiate de monoxidul de carbon care se acumula în compartimentul camionului în timp ce vehiculul se deplasa spre un loc de înmormântare. Camioanele puteau transporta între 25 și 60 de persoane deodată.
În 1972, la Santiago de Chile, Rauff a dat o depoziție ca martor în fața unui procuror german. Pe tema și , întrebat dacă la acea vreme avea vreo îndoială privind utilizarea camioanelor de gazare, Rauff a răspuns:
Rauff a delegat sarcina de a menține camioanele de gazare în funcțiune în Uniunea Sovietică și alte zone ocupate de naziști unui chimist SS, , care îl ținea pe Rauff pe deplin informat despre operațiunile de ucidere cu camioanele de gazare.
Persecuția în Africa de Nord a regimului de la Vichy Rauff a fost implicat ulterior în persecuția evreilor din Tunisia controlată de Franța de la Vichy în 1942 și 1943, prin implementarea Statutului evreilor adoptat de statul metropolitan Vichy. La o lună după în iunie 1942, SS a înființat o unitate specială de exterminare care să urmeze în urma Afrika Korps-ului lui Rommel. Unitatea, comandată de Rauff, era împuternicită să efectueze „măsuri executive asupra populației civile”, eufemismul nazist pentru uciderea în masă și înrobirea. Cu toate acestea, misiunea sa de a extermina populația evreiască din Orientul Mijlociu a fost adusă la o oprire bruscă atunci când Armata a Opta Britanică l-a învins pe Erwin Rommel la El Alamein în octombrie 1942.
Rommel a fost forțat să retragă resturile armatei sale în Tunisia, unde a susținut un cap de pod până în mai 1943, permițându-i SS-ului lui Rauff să înceapă persecuții la scară mai mică ale evreilor locali. Dosarul MI5 înregistrează că Rauff a fost trimis în Tunisia Vichy în 1942 ca șef al biroului SD, unde a condus un Einsatzkommando (escadron mobil de ucidere) care a condus o „campanie de persecuție bine organizată împotriva evreilor și partizanilor”.
În special lovită a fost Tunisia, singura țară arabă care a intrat sub ocupație germană directă. În doar șase luni, de la noiembrie 1942 până în mai 1943, germanii și colaboratorii lor locali au implementat un regim de muncă forțată, confiscări de proprietăți, luare de ostatici, extorcare în masă, deportări și execuții. Au cerut ca mii de evrei din zonele rurale să poarte Steaua lui David și au creat comitete speciale asemănătoare Judenrat-ului din lideri evrei pentru a implementa politicile naziste sub amenințarea închisorii sau a morții.Satloff Oamenii lui Rauff au furat, de asemenea, bijuterii, argint, aur și artefacte religioase evreiești. Patruzeci și trei de kilograme de aur au fost luate doar din comunitatea evreiască de pe insula Djerba.
Șef al poliției secrete în nordul Italiei În 1943, Rauff a fost trimis la Milano unde a preluat conducerea tuturor operațiunilor Gestapo și SD din nord-vestul Italiei. Dosarul MI5 afirmă: În ambele posturi [Tunisia și nordul Italiei] Rauff a câștigat rapid o reputație de nemilostenie totală. La Tunis și în Italia a fost responsabil pentru execuția nediscriminatorie atât a evreilor, cât și a partizanilor locali. Munca sa în Italia a implicat impunerea controlului german total asupra Milanului, Torinoului și Genovei. Succesul său în această sarcină i-a adus felicitările superiorului său SS, care l-a descris ca „o realizare superbă”.
Rauff a rămas în Italia până la sfârșitul războiului. Dosarul MI5 afirmă: A evitat cu greu să fie linșat de o mulțime italiană, după ce se baricadase împreună cu alți ofițeri SS în Hotel Regina din Milano. A fost arestat de trupele aliate și trimis într-un lagăr de prizonieri de război.
Anchetatorul său din lagărul de prizonieri de război și-a încheiat raportul cu aceste cuvinte: Rauff și-a adus organizația de gangsterism politic la o perfecțiune de tip linie de asamblare și este mândru de acest lucru. Prin natura sa cinic și arogant, dar viclean și șiret mai degrabă decât inteligent, el consideră activitățile sale trecute ca pe o chestiune de la sine înțeles.
Conform dosarului declasificat al CIA despre Rauff: Către sfârșitul războiului, Rauff, pe atunci oficialul superior SS și de poliție din nordul Italiei, a încercat să obțină credit pentru capitularea forțelor germane din Italia, dar a sfârșit prin a se preda doar pe sine. După ce a evadat dintr-un lagăr de internare american din Rimini, Rauff s-a ascuns în numeroase mănăstiri italiene, aparent sub protecția episcopului Alois Hudal.
Activități de spionaj în Orientul Mijlociu În 1948, a fost recrutat de serviciile de informații siriene și a mers la Damasc, unde a servit ca consilier militar al președintelui când au luptat împotriva statului nou înființat al Israelului, doar pentru a cădea în dizgrație după o . Rauff a reușit să-și convingă captorii că era doar un consilier și nu avea puteri de comandă; a fost eliberat, dar i s-a ordonat să părăsească țara. După ce a evadat cu greu din Siria, Rauff a fugit în Liban și mai târziu înapoi în Italia, și a obținut un permis de tranzit pentru Ecuador, unde el și familia sa s-au stabilit, mutându-se ulterior în Chile.
Navigând spre Ecuador și ieșind din Europa În decembrie 1949, Rauff a reușit să iasă din Europa și a navigat spre Ecuador. Acesta era un loc unde Rauff avea să locuiască până în 1958, locuind la Quito și lucrând pentru numeroase afaceri germane într-un cadru profesional.
Se notează că Rauff se spune că a lucrat o vreme pentru serviciile secrete israeliene înainte de formarea Mossad-ului. Cartea din 2007 Pe urmele criminalilor de război naziști care nu au fost pedepsiți de agentul Mossad Yossi Chen (Chinitz), indică faptul că Rauff a furnizat informații din Siria și a fost gestionat de Shalhevet Freier, de la Ministerul de Externe. Rauff a fost plătit pentru această muncă.
Un raport CIA, datat 24 martie 1950, afirmă că agentul israelian Edmond (Ted) Cross al Serviciului Israeliene lucra pentru a angaja foști naziști pentru observație și penetrare în țările arabe. În 1950, Rauff era în siguranță în America de Sud, locuind la Quito. Unul dintre planuri includea trimiterea lui Rauff în Egipt. Un raport indica faptul că Rauff nu a ajuns în Egipt, dar un memo din 1953 afirma că un agent operativ, cel mai probabil Rauff, se afla în țară la acea vreme. Un raport anterior al CIA, din februarie 1950, afirma că Cross l-a ajutat pe Rauff să obțină documentele necesare pentru a se stabili în America de Sud (intrând prin Argentina) și a adăugat: „Nu este improbabil ca prezența Subiectului în Siria să fi fost în legătură cu o misiune pentru serviciul israelian”. Rauff lucra în Siria, ca consilier al președintelui Za'im, dar a părăsit țara după ce Zai'm a fost destituit.
Consilier al regimului din Chile Rauff a părăsit Ecuadorul în 1958 și s-a mutat în Chile. În 1958, Rauff a preluat două roluri: unul ca manager al unei fabrici de conserve de în Punta Arenas, care este unul dintre cele mai sudice orașe din lume, și altul ca comerciant la Quito, Ecuador. Cu toate acestea, aceasta era doar cariera sa civilă. Rauff fusese adus în Chile de atunci maiorul Augusto Pinochet ca „expert internațional” pentru a organiza aparatul de securitate internă al Chile. În acest scop, Rauff a funcționat ca șef al unui întreg grup de foști ofițeri germani SS și Gestapo care lucrau în diverse funcții de consiliere pentru armata chiliană.Wilfried Huismann: Pinochets deutscher Pate. In: Tagesschau (online). ARD, 3 septembrie 2023 (limba germană).