Moïse Kapenda Tshombe (uneori scris Tshombé) (10 noiembrie 1919 – 29 iunie 1969) a fost un om de afaceri și politician congolez. A servit drept președinte al statului secesionist Katanga între 1960 și 1963 și ca prim-ministru al Republicii Democratice Congo între 1964 și 1965.
Tshombe s-a născut într-o familie aristocratică și a condus mai multe afaceri în provincia Katanga înainte de a se implica în politică, fiind cofondator al partidului pro-occidental și anticomunist CONAKAT în 1958 și pledând pentru autonomia provinciei Katanga. După câștigarea independenței de către Congoul Belgian în iunie 1960, Tshombe a devenit președintele provinciei autonome și a intrat curând în conflict cu prim-ministrul de stânga al guvernului central, Patrice Lumumba. Acuzându-l pe Lumumba de simpatii comuniste, Tshombe a declarat independența Katangăi drept statul separatist Katanga, devenind un jucător important în timpul crizei din Congo. După răsturnarea și execuția lui Lumumba de către susținătorii lui Tshombe în 1961, rebeliunea din Katanga a fost înăbușită în 1963, forțându-l pe Tshombe să plece în exil.
În anul următor, a fost numit prim-ministru al țării, ca parte a unui nou guvern de coaliție format împotriva rebeliunii Simba, susținători ai lui Lumumba. În 1965, a fondat alianța CONACO, care a câștigat fără probleme alegerile generale din martie și aprilie. Cu toate acestea, a fost demis din funcția de prim-ministru în octombrie al aceluiași an, fiind înlocuit de . În urma loviturii de stat din noiembrie 1965, care a pus capăt crizei din Congo, a fost acuzat de trădare și a fost forțat din nou în exil. A murit patru ani mai târziu, în circumstanțe controversate.
Viața timpurie Membru al , Tshombe s-a născut lângă , Congoul Belgian, fiind fiul unui om de afaceri de succes. Familia Tshombe era o familie regală Lunda, iar mai mulți membri ai clanului domniseră ca Mwaant Yav, regele tradițional al poporului Lunda. Tshombe și-a primit educația la o școală misionară americană și ulterior s-a format ca contabil. În anii 1950, a preluat un lanț de magazine în provincia Katanga, care a dat faliment. Tshombe a condus o serie de afaceri, toate eșuând, fiind nevoit să fie salvat de familia sa bogată. Tshombe s-a implicat ulterior în politică.
Katanga era diferită de celelalte provincii ale Congoului Belgian, fiind bogată în cupru, staniu și uraniu, toate fiind exploatate de compania Union Minière. Bogăția generată de mineralele sale a dus la stabilirea a 32.000 de belgieni în Katanga până în anii 1950, provincia având mai mulți coloniști albi decât orice altă provincie a Congoului Belgian. Industria minieră oferea, după standardele Africii, locuri de muncă bine plătite și, ca atare, provincia Katanga a atras imigranți din celelalte provincii ale Congoului Belgian.
Tshombe, la fel ca mulți membri ai familiilor regale Lunda, era apropiat de elita coloniștilor și se simțea amenințat de numărul mare de imigranți care se mutau în Katanga. La sfârșitul anilor 1950, belgienii au permis un grad limitat de democrație în Congoul Belgian, iar la primele alegeri municipale din 1957, majoritatea primarilor aleși erau Baluba, ceea ce a stârnit temeri că Lunda ar putea ajunge un grup marginalizat în propria provincie. Implicarea politică a lui Tshombe a început în 1957 ca răspuns la amenințarea percepută a dominației Baluba.
Cariera politică Împreună cu , a fondat partidul Confédération des associations tribales du Katanga (CONAKAT). CONAKAT promova un Congo federal, independent de imperiul colonial belgian. CONAKAT a fost fondat în octombrie 1958 pentru a aborda problemea percepută a „imigrației” în Katanga din celelalte provincii ale Congoului Belgian, iar platforma sa cerea respectarea drepturilor popoarelor „indigene” din Katanga prin încetarea „imigrației”. Majoritatea susținătorilor CONAKAT erau Lunda, Batabwa, Tshowke și Bayeke, majoritatea locuind în sudul Katangăi.
La fel ca ceilalți membri ai elitei Lunda, aristocrații Tshombe priveau cu nostalgie spre Regatul Lunda, care odinioară acoperea o mare parte din nordul Angolei, sudul Congoului Belgian și Rhodeziei de Nord (Zambia de azi) în secolele XVII și XVIII. CONAKAT a format o alianță electorală cu partidul Union Katangaise, care reprezenta coloniștii belgieni albi din Katanga. Atât CONAKAT, cât și Union Katangaise doreau o autonomie foarte largă pentru Katanga în cadrul unui Congo independent, pentru a păstra bogăția generată de industria minieră în Katanga. Spre deosebire de CONAKAT, care apela la autonomie și restricții asupra „imigrației”, „imigranții” din Katanga aveau tendința de a favoriza partidele care cereau un stat mai centralizat.
Președinte al Katanga miniatura|Tshombe la Conferința Mesei Rotunde Belgo-Congoleze, 1960 CONAKAT a câștigat controlul asupra legislativului provincial din Katanga la alegerile generale din mai 1960. O lună mai târziu, Congo a devenit o republică independentă. Tshombe a devenit președintele provinciei autonome Katanga. Patrice Lumumba a fost însărcinat cu formarea unui guvern național. Membrii partidului său, Mișcarea Națională Congoleză, au primit portofoliile apărării naționale și internelor, în ciuda obiecțiilor lui Tshombe. Portofoliul pentru afaceri economice a fost acordat unui membru CONAKAT, dar acesta a fost subminat de poziționarea naționaliștilor la conducerea Ministerului și Secretariatului pentru Coordonare Economică. Minele și afacerile funciare au fost plasate sub portofolii separate. Tshombe a declarat că această diluare a influenței CONAKAT a făcut ca acordul său de a sprijini guvernul să fie „nul”.
În seara zilei de 11 iulie, Tshombe, acuzând guvernul central de înclinații comuniste și de o guvernare dictatorială, a anunțat că Katanga se separa de Congo. Tshombe a avut sprijinul deplin atât al Belgiei, cât și al Union Minière în proclamarea independenței Katangăi. Un diplomat american a descris Katanga drept o farsă, raportând Washingtonului că statul Katanga a fost „conceput în principal pentru protejarea vieților și proprietăților europene”. Preferând continuarea legăturilor cu Belgia, Tshombe a cerut guvernului belgian să trimită ofițeri militari pentru a recruta și instrui o armată katangeană. Consilierul militar belgian al lui Tshombe, maiorul Guy Weber, l-a numit la 13 iulie 1960 pe maiorul Jean-Marie Crèvecœur să instruiască o armată pentru Katanga.
Pentru a-i ascunde natura militară, forța care era recrutată și antrenată era numită „jandarmeria” katangeză, dar acest lucru era înșelător, fiind de fapt o armată. Majoritatea ofițerilor care antrenau jandarmeria erau belgieni. Istoricul belgian Jules Gérard-Libois a scris: „Pe parcursul întregii luni august, a avut loc o adevărată cursă contra cronometru, având ca obiectiv, pentru Tshombe și consilierii săi, construirea unei jandarmerii mai mult sau mai puțin eficiente înainte de retragerea finală a trupelor belgiene”. Tshombe a încercat cu succes un bluf în vara anului 1960, susținând că Katanga avea forțele militare necesare pentru a respinge o invazie în timp ce armata era încă recrutată. miniatura|Tshombe în Katanga, 1962 Tshombe a cerut recunoașterea de către Națiunile Unite a independenței Katanga și a anunțat că orice intervenție a trupelor ONU va fi întâmpinată cu forța. Cu toate acestea, prim-ministrul congolez Patrice Lumumba și succesorul său, , au solicitat cu succes intervenția forțelor ONU. Forțele ONU au fost trimise sub conducerea secretarului general Dag Hammarskjöld.
Franța, dorind să profite de pe urma mineralelor din Katanga, i-a trimis lui Tshombe întăriri ale mercenarului și ale oamenilor săi. Inițiativa a fost susținută de rețelele lui , „Domnul Africa” al guvernului francez.
Guvernul lui Lumumba a fost dizolvat, iar Lumumba a fost luat prizonier de Mobutu și ținut în lagărul Hardy din Thysville. (ministrul belgian pentru afaceri africane) a trimis o telegramă extrem de confidențială pe 16 ianuarie 1961 guvernului din Léopoldville (președintele și Mobutu) pentru a-l trimite pe Lumumba în Katanga. Aceasta s-ar fi datorat popularității crescânde a lui Lumumba în rândul soldaților, care l-ar fi putut elibera. Între timp, revoltele și tulburările soldaților se intensificau pe zi ce trece în lagărul de prizonieri Hardy din Thysville. Existența telegramei nu a fost încă dovedită.
În timp ce zbura cu un avion Sabena Douglas DC-4 către Katanga, Lumumba a fost bătut de soldații congolezi care îl escortau. În arest în Katanga, Lumumba a fost vizitat de politicieni katangezi și ofițeri belgieni, printre care Tshombe, Godefroid Munongo și alții. Execuția lui Lumumba, pe 17 ianuarie, a fost efectuată de un pluton de execuție condus de un mercenar belgian, Julien Gat.
În septembrie 1961, Națiunile Unite au lansat Operațiunea Morthor cu scopul de a reintegra Katanga în Congo, ceea ce l-a determinat pe Tshombe să fugă în Rhodesia de Nord pentru o perioadă. Cu toate acestea, jandarmeria katangeză s-a dovedit a fi mai puternică decât se așteptase, iar în asediul orașului Jadotville, trupele irlandeze care serveau sub steagul Națiunilor Unite au fost forțate să se predea. Secretarul general al Națiunilor Unite, Dag Hammarskjöld, a zburat pentru a se întâlni cu Tshombe în vederea discutării unui armistițiu. După întâlnire, Hammarskjöld a murit într-un accident de avion.
Tshombe a devenit o figură emblematică pentru conservatorii americani din anii 1960, care îl considerau un lider african acceptabil. Istoricul american Kyle Burke a scris: „Pentru ei [conservatorii americani], Tshombe reprezenta un tip confortabil de decolonizare, în care elitele africane ar gestiona tranziția de la colonie la națiune fără a altera ordinea rasială, politică și economică existentă, asigurându-se astfel că comuniștii nu vor câștiga teren în aceste țări”. Conservatorii americani au prezentat Congoul Belgian ca un loc al armoniei rasiale, pe care Tshombe încerca s-o păstreze.
Prim-ministru al Congoului miniatura|Prim-ministrul Tshombe într-un turneu la Stanleyville în 1964 În 1963, forțele ONU au reușit să suprime Katanga, forțându-l pe Tshombe în exil în Rhodesia de Nord și apoi în Spania. Tshombe a luat cu el 890 de valize pline cu un milion de monede de aur, pe care le-a depus la diverse bănci europene, permițându-i să trăiască în confort și lux. În același timp, forțele ONU au descoperit că tezaurul katangez fusese golit. Întregul seif conținea doar 10 lire sterline britanice, împreună cu un șobolan mort.
La începutul anului 1964, în urma izbucnirii rebeliunii Simba, guvernul congolez a pierdut rapid controlul asupra întregii jumătăți estice a Congoului. În același timp, Tshombe a început să corespondeze cu mai mulți dintre foștii săi dușmani, precum ministrul justiției, ; șeful poliției, ; și, cel mai important, comandantul armatei, generalul Joseph-Désiré Mobutu.
Întrucât Armata Națională Congoleză nu putea face față rebelilor Simba, Mobutu a susținut că Congo avea nevoie de ajutorul Occidentului. Mobutu fusese liderul incontestabil al politicii congoleze de la prima sa lovitură de stat din 1960. El l-a presat pe președintele Joseph Kasa-Vubu să-l numească pe Tshombe premier, pe motiv că acesta era politicianul congolez cu cele mai mari șanse de a obține sprijinul Occidentului.
În iulie 1964, Tshombe se întoarce în Congo pentru a ocupa funcția de prim-ministru într-un nou guvern de coaliție. Cabinetul său a depus jurământul pe 10 iulie. Sprijinul național pentru Tshombe provenea mai ales din sprijinul liderilor politici provinciali, al căpeteniilor tradiționale și al intereselor financiare străine. Printre primele sale acțiuni în funcție s-au numărat ridicarea stării de asediu în Léopoldville, eliberarea a 600 de prizonieri politici – inclusiv – și ordonarea jandarmilor katangezi de a se întoarce ăn Congo din exilul lor în Angola și de a se alătura armatei naționale.