Aplicarea Convenției internaționale pentru reprimarea finanțării terorismului și a Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (Ucraina v. Federația Rusă) este un caz aflat pe rolul Curții Internaționale de Justiție (CIJ). Pe 16 ianuarie 2017, un reprezentant al Ucrainei a intentat un proces la Curtea Internațională de Justiție pentru a trage la răspundere Federația Rusă pentru comiterea de acte de „terorism” și discriminare împotriva Ucrainei. Procesul invocă încălcări ale Convenției privind finanțarea terorismului și ale Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială.
Verdict În ceea ce privește încălcările Convenției privind finanțarea terorismului, instanța a decis că doar finanțarea financiară face obiectul Convenției, prin urmare, furnizarea de arme și muniții este exclusă complet din cauză. Instanța a concluzionat că Ucraina nu a furnizat suficiente dovezi care să ateste că Rusia știa că fondurile sale financiare vor fi utilizate cu intenția de a comite acte de terorism; prin urmare, Rusia nu era obligată să satisfacă cererile Ucrainei de extrădare a persoanelor acuzate de finanțarea terorismului pe teritoriul Ucrainei și nici nu era obligată să asiste Ucraina în investigarea presupusei finanțări a terorismului. Cu toate acestea, Rusia era în continuare obligată să efectueze o anchetă proprie privind infracțiunile legate de finanțarea terorismului de către persoane aflate pe teritoriul Federației Ruse; nu a făcut acest lucru, în ciuda faptului că Ucraina a solicitat în mod repetat acest lucru, încălcând astfel Convenția.
În ceea ce privește încălcările Convenției internaționale privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, instanța a decis că au fost furnizate suficiente dovezi care arată că declinul abrupt și sistematic al furnizării de educație în limba ucraineană în Crimeea a fost impus artificial de Federația Rusă cu intenția de a dăuna etniei ucrainene din regiune, respingând acuzațiile Rusiei conform cărora presupusa lipsă de interes ar fi motivul declinului, confirmând existența unui model de discriminare etnică și, prin urmare, găsind Rusia vinovată de încălcarea Convenției. În același timp, instanța a considerat că Ucraina nu a furnizat suficiente dovezi care să ateste că interzicerea Mejlisului, persecutarea membrilor acestuia și a altor activiști tătari crimeeni și ucraineni, precum și interdicția repetată de a organiza o întrunire pașnică au fost motivate de motive etnice, deși instanța a recunoscut că Ucraina nu poate furniza dovezi suplimentare deoarece nu are acces în Crimeea și, prin urmare, face referire la rapoartele organizațiilor internaționale. Pe baza acestora, se concluzionează că activitatea și opiniile lor politice au fost motivul persecuției lor, mai degrabă decât etnia lor, prin urmare nu încalcă Convenția. În același timp, instanța a recunoscut că verdictul său din 2017, prin care a ordonat Rusiei să ridice interdicția impusă Mejlisului, a rămas neîndeplinit.
Note
Categorie:Războiul Ruso-Ucrainean Categorie:Relațiile dintre Rusia și Ucraina Categorie:2019 în Rusia Categorie:2019 în Ucraina