Constantin Xeni

Constantin Xeni (uneori Xenis, născut Zender; ) a fost un jurist, avocat, ziarist, publicist și om politic român. Apropiat al lui Take Ionescu, a fost deputat și ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale în guvernul condus de acesta, iar ulterior ministru de stat în primul guvern al lui Gheorghe Tătărescu. În activitatea publicistică a colaborat la reviste și publicații precum Adevărul literar, Luceafărul și Semănătorul. A publicat, de asemenea, monografii consacrate lui Take Ionescu și Ion G. Duca, precum și lucrări cu caracter memorialistic.

Biografie Constantin s-a născut în 1878, la București, purtând inițial numele de familie Zender, de origine germană. A urmat cursurile Universității din București, unde a studiat dreptul. Încă din perioada studenției s-a manifestat în viața publică: la 7 noiembrie 1899 a susținut la Universitatea din București conferința Opiniunea publică, publicată în anul următor. În 1902 și-a obținut licența în drept, cu lucrarea Art. 7 § V din Constituțiune, tipărită în același an la București. Și-a continuat pregătirea juridică la Universitatea din Paris, unde a obținut titlul de doctor în drept în 1904.

Cariera politică După încheierea studiilor, Xeni a practicat avocatura și s-a apropiat de Take Ionescu, devenind unul dintre colaboratorii acestuia. A activat în Partidul Conservator-Democrat, iar în 1912 a fost ales pentru prima dată deputat.Ionescu (2014), pp. 210-211. La alegerile din noiembrie 1912 a candidat în județul Constanța, pentru Colegiul III al Camerei.Sandu (2008), p. 28.

La izbucnirea Primului Război Mondial, Xeni a intervenit în dezbaterea privind orientarea externă a României. La 31 iulie/13 august 1914 a publicat în Adevărul articolul Dl. Stere și neutralitatea, în care a criticat poziția lui Constantin Stere, favorabil intrării imediate în război alături de Austro-Ungaria împotriva Rusiei. Xeni susținea menținerea neutralității României atât timp cât împrejurările o permiteau, exprimând în același timp preferința pentru victoria Triplei Înțelegeri.

În decembrie 1921, după formarea guvernului condus de Take Ionescu, Xeni a fost numit ministru al Muncii și Ocrotirilor Sociale. Cabinetul a fost instalat la 17 decembrie 1921, dar a avut o existență scurtă: la 17 ianuarie 1922 a fost adoptată o moțiune de cenzură împotriva sa în Parlament, iar guvernul și-a depus mandatul. La 19 ianuarie a fost înlocuit de guvernul condus de Ion I.C. Brătianu.

După moartea lui Take Ionescu, Xeni și Grigore N. Filipescu au încercat să regrupeze foști membri ai Partidului Conservator-Democrat și ai Partidului Conservator într-o nouă formațiune conservatoare. Xeni l-a invitat pe Constantin Argetoianu să preia conducerea acesteia, însă acesta a refuzat. Potrivit istoricului Ion Bulei, Xeni și Filipescu i-ar fi oferit lui Argetoianu și postul de ministru de interne în eventualitatea câștigării alegerilor.Popescu (2012), pp. 25-26.

La 22 noiembrie 1922, Partidul Democrat, fostul Partid Conservator-Democrat, a fuzionat cu Partidul Național Român. În cadrul acestuia, Xeni a devenit unul dintre cei 150 de membri ai Comitetului Executiv, denumit și Marele Comitet Central, alături de alți foști membri ai grupării lui Take Ionescu. În 1926, în contextul tensiunilor provocate de negocierile pentru fuziunea cu Partidul Țărănesc, Xeni, Stelian Popescu, Derussi și Demetrescu-Brăila au fost excluși din partid pentru acțiuni desfășurate separat și în dezacord cu hotărârile conducerii.Popescu (2012), pp. 26-28.

În anii 1930, Xeni a făcut parte din consiliul de administrație al Societății Anonime Române de Telefoane, alături de Emanuel Pantazi, Ernest Urdăreanu, Șerban Cantacuzino și reprezentanți ai companiei americane International Telephone & Telegraph.Popescu (2012), p. 32.

În scrierile sale memorialistice, Xeni a comentat și înlăturarea lui Nicolae Titulescu din guvern în 1936. El considera că aceasta a fost favorizată atât de deteriorarea relațiilor lui Titulescu cu Italia și Regatul Unit, cât și de incompatibilitatea dintre stilul său intransigent de conducere a politicii externe și tendințele tot mai autoritare ale regelui Carol al II-lea. Procesul privind traficul de aur și devize În 1938, Xeni și soția sa, Rozalia C. Xeni, au fost implicați în procesul privind traficul de aur și devize desfășurat în jurul operațiunilor bancare ale lui Mihail Gârleșteanu. Ancheta fusese declanșată în urma unui denunț, autoritățile descoperind o amplă rețea de trafic și contrabandă cu aur și devize, în care erau implicate mai multe persoane din mediul financiar și alte personalități ale epocii. Procesul s-a desfășurat timp de aproximativ un an și a atras o atenție considerabilă din partea opiniei publice. În cursul cercetărilor Xeni a fost deținut la Penitenciarul Văcărești, fiind ulterior pus în libertate la domiciliu.„C. Xeni, fost ministru împreună cu soția condamnați la câte șase luni închisoare”, în România, Anul al II-lea, 26 aprilie 1939, nr. 324, p. 14. Potrivit unei relatări ulterioare din România, cei doi primiseră temporar în locuință un pachet cu monede de aur, lăsat spre păstrare până la întoarcerea din străinătate a lui Constantin Flavian, fiul Rozaliei Xeni, fără să cunoască conținutul acestuia.„În procesul traficului de aur al Băncii Gârleșteanu Curtea de Apel a achitat pe d. C. Xeni, pe d-na Rozalia Xeni și pe d-șoara Stela Melun”, în România, Anul al II-lea, 8 iulie 1939, nr. 396, p. 10.

La 24 aprilie 1939, Tribunalul Ilfov a schimbat încadrarea juridică stabilită prin ordonanța definitivă și i-a condamnat pe Constantin și Rozalia Xeni pentru delictul de tăinuire. Fiecare a primit o pedeapsă de șase luni de închisoare corecțională și o amendă de 2.000 de lei. În același timp, instanța i-a achitat de celelalte acuzații formulate în temeiul legislației privind devizele din 1932 și 1937 și, prin hotărârea majorității completului, de acuzațiile întemeiate pe decretul privind controlul circulației metalelor prețioase.

Soții Xeni au atacat sentința cu apel. Curtea de Apel București le-a admis apelurile și i-a achitat de orice penalitate, înlăturând astfel condamnările pronunțate de Tribunalul Ilfov.

Activitatea literară Opiniunea publică, București, Tipografia Gutenberg, Joseph Göbl, 1900. Art. 7 § V din Constituțiune, București, Minerva, Institut de Arte Grafice și Editură, 1902. Take Ionescu. 1858-1922, București, Editura Universul, 1932. I.G. Duca - oratorul, București, 1934. Figuri ilustre din epoca României Mari, București, Editura Oscar Print, 2009, publicată postum, cu text stabilit, prezentare și note de Marian Ștefan.

Xeni a publicat și texte de dimensiuni mai reduse și a contribuit la alte volume. În 1915 a colaborat cu Nicolae Titulescu la lucrarea Concluziuni din parte firmei Manissalian..., iar în 1905 a semnat prefața volumului Aperetive de Constantin Mulțescu. În presă a publicat articole politice, între care Dl. Stere și neutralitatea, apărut în Adevărul în 1914. O parte a scrierilor sale memorialistice a rămas în manuscris; fragmente din acestea au fost publicate ulterior, iar manuscrisul Figuri ilustre din epoca României Mari a apărut integral abia în 2009.

Note

Bibliografie

Legături externe

Constantin Xeni enciclopediaromaniei.ro. Accesat în 23 august 2026. Take Ionescu și Constantin Xeni, două telegrame, 1909 Historic. Accesat în 24 august 2026. C. Xeni, scrisoare olografă către Radu D. Rosetti, 1933 Historic. Accesat în 24 august 2026.

Categorie:Nașteri în 1878 Categorie:Decese în 1963 Categorie:Avocați români Categorie:Jurnaliști români Categorie:Publiciști români Categorie:Memorialiști români Categorie:Politicieni români din secolul al XX-lea Categorie:Deputați români Categorie:Miniștri ai muncii din România Categorie:Absolvenți ai Universității din București Categorie:Absolvenți ai Universității din Paris Categorie:Români expatriați în Elveția Categorie:Bucureșteni