Indicele de percepție a corupției (2025)border|150px|Drapelul statului Ecuador Scor obținut 33 / 100 Loc global 116 / 182 Schimbare scor +1 (față de 2024) Organizație Transparency International Vulnerabilități principale Mituirea instituționalizată în sectorul economic Deficit de transparență și lipsă de responsabilitate Utilizarea conturilor bancare offshore de către mediul de afaceriSursă date: Transparency International (2025) / Surse locale
Corupția în Ecuador este o problemă gravă. Potrivit unui raport realizat de Adam Zuckerman, „mituirea instituționalizată a devenit o forță motrice” a economiei Ecuadorului, iar această corupție „înflorește într-un vid de transparență sau responsabilitate”. Același raport indica faptul că „întreaga clasă de afaceri din Guayaquil” deține conturi bancare offshore. David Rosero, membru al partidului de opoziție și membru al Consiliului pentru Participare Cetățenească din Ecuador, a declarat că se pierd anual 2 miliarde de dolari din cauza corupției.
Indicatori În Indicele de percepție a corupției din 2025 al Transparency International, Ecuadorul a obținut un scor de 33 pe o scară de la 0 („extrem de coruptă”) la 100 („foarte curată”). În funcție de scor, Ecuadorul s-a clasat pe locul 116 din cele 182 de țări incluse în Indice, unde țara clasată pe primul loc este percepută ca având cel mai cinstit sector public. Pentru comparație cu scorurile regionale, cel mai bun scor dintre țările din cele două Americi a fost 75, scorul mediu a fost 42, iar cel mai slab scor a fost 10. Pentru comparație cu scorurile la nivel mondial, cel mai bun scor a fost 89 (locul 1), scorul mediu a fost 42, iar cel mai slab scor a fost 9 (locul 181, la egalitate).
Un raport din 2014 al Organizației Statelor Americane a îndemnat Procuratura ecuadoriană să elimine barierele din calea procesării plângerilor și urmăririlor penale privind corupția.
Context thumb|160x160px|Președintele Rafael Correa alături de președintele bolivian Evo Morales Când Rafael Correa a preluat funcția de președinte în 2007, a anunțat o „revoluție împotriva corupției”. La doar cinci săptămâni de la preluarea mandatului, Correa a subminat Comisia Civică Anticorupție, creată în 1998, prin înființarea Secretariatului Național Anticorupție, care a încredințat funcționarilor publici sarcina de a investiga corupția. Zece luni mai târziu, el a desființat complet comisia și a înlocuit-o cu Consiliul pentru Participare Cetățenească și Control Social. Acest consiliu, aflat în întregime sub controlul său personal, a fost plasat deasupra Secretariatului Național Anticorupție, diluându-i atribuțiile.
În primii săi șase ani, Secretariatul a refuzat, potrivit rapoartelor, să precizeze câte plângeri de corupție a procesat. În 2011, Secretariatul a declarat că avea cunoștință de 1.412 cazuri active: 442 de competența Secretariatului și 970 de competența altor sectoare guvernamentale, existând totodată o restanță de 3.500 de cazuri neprocesate pe o perioadă de trei ani.
Potrivit unei surse, Consiliul pentru Participare Cetățenească nu investighează, în practică, acuzațiile de corupție. Mai mult, acesta a avut din 2009 puterea de a numi Procurorul General și alți înalți funcționari guvernamentali, iar printre persoanele numite s-au numărat persoane acuzate de corupție, cum ar fi Procurorul General , acuzat de fals în înscrisuri.
Un referendum din 2011 a aprobat modificări constituționale menite să sporească atribuțiile lui Correa asupra presei și sistemului judiciar. Votul a înlocuit temporar Consiliul Judiciar — un organ independent care numea, promova și elibera din funcție judecătorii — cu un consiliu de tranziție numit parțial de președinte, care a demis zeci de judecători în august și septembrie 2011.
În 2013, Correa a instituit Planul Național pentru Prevenirea și Combaterea Corupției 2013-2017, numit de critici un eșec total din start.
Guvern thumb|dreapta|160x160px|Președintele Correa în timpul unei întâlniri cu fostul secretar de stat Hillary Clinton Observatorii au caracterizat guvernul din Ecuador ca fiind lipsit de orice transparență. Se susține că funcționarii ecuadorieni se angajează în acte de corupție cu impunitate. Mulți funcționari au fost acuzați de corupție și nu au fost niciodată achitați sau au trecut prin „procese neconvingătoare” la finalul cărora au rămas nepedepsiți. Printre înalții funcționari care s-au aflat în centrul unor scandaluri de corupție în ultimii ani s-au numărat ministrul de externe ; , un văr al președintelui; și Patricio Pazmiño, președintele Curții Constituționale, care, în ciuda acuzațiilor de corupție, a fost numit în cadrul .
În 2008, ministrul sportului, Raul Carrion, a fost acuzat de îmbogățire ilegală și trimis în judecată pentru 12 capete de acuzare de delapidare. În 2014, primarul din Riobamba, Juan Salazar Lopez, a sustras peste 13 milioane de dolari americani din contul bancar al orașului. A fost condamnat la opt ani de închisoare pentru delapidare. În 2015, deputata a fost arestată sub acuzația că a pretins o mită de 800.000 de dolari de la o companie în schimbul acordării unor contracte publice în districtul său. Correa a învinuit membrii opoziției din Consiliul pentru Participare Cetățenească pentru că nu au combatut suficient corupția.
Fratele mai mare al lui Correa, Fabricio, inginer și președinte al Aplitec SA, este acuzat că a primit contracte de la guvern în valoare de aproximativ 700 de milioane de dolari, supraevaluând lucrările cu aproximativ 140 de milioane de dolari. Fabricio i-a dat în judecată pe jurnaliștii care au dezvăluit povestea, iar președintele, care a susținut că nu avea cunoștință de aceste contracte, a format o comisie specială pentru anchetarea cazului. Când comisia a concluzionat, în februarie 2011, că președintele știa de contracte, acesta i-a acționat în instanță pe cei patru membri ai comisiei, doi dintre ei ajungând să fie acuzați de sperjur de către Procurorul General, care este de asemenea vărul lui Correa. În cele din urmă, cei doi membri ai comisiei au fost găsiți vinovați de sperjur și închiși.
Dosarele scrise sub numele Panama Papers, scurse în public în aprilie 2016, au arătat că Correa și fratele său dețineau o firmă offshore folosită aparent în scopuri corupte. Ancheta Panama Papers a arătat, de asemenea, că Procurorul General „a folosit conturi offshore pentru a cumpăra case și proprietăți”.
Accesul public la informațiile oficiale este garantat prin lege, însă această garanție nu este pusă în aplicare.
Președinția lui Rafael Correa În 2016, Comitetul pentru Drepturile Omului al Națiunilor Unite (OHCHR) a decis că fostul președinte ecuadorian, Rafael Correa, a încălcat drepturile civile ale doi bancheri de prim-plan, Roberto și William Isaias. Guvernul lui Correa a confiscat afacerile fraților, care includeau una dintre cele mai de succes bănci din țară, fără a le acorda celor doi frați dreptul la un proces echitabil.
OHCHR a ordonat Ecuadorului să restituie integral proprietățile sechestrate fraților Isaias.
Decizia a scos la iveală profunzimea corupției și abuzului de putere ale lui Correa. După ce le-a confiscat afacerile, Correa a mers până într-atât încât a adoptat un amendament la constituția țării îndreptat în mod direct împotriva celor doi bărbați. Amendamentul (Mandatul nr. 13) a interzis în mod expres fraților să introducă acțiuni în justiție. De asemenea, prevedea că orice judecător care ar fi judecat o astfel de cauză ar fi fost eliberat din funcție. OHCHR a decis că Mandatul nr. 13 a încălcat drepturile familiei Isaias.
Prăbușirea Filanbanco provocată de guvern În 2010, autorul și profesorul Alberto Valencia Granada a publicat o carte intitulată When Success is a Crime: Filanbanco: A Case of Violation of Human Rights in Ecuador. În această lucrare, Valencia analizează criza financiară din Ecuador din anii 1998–1999 și acțiunile ulterioare ale statului ecuadorian de a sechestra afacerile familiei Isaias și de a-i persecuta pe și pe baza unor acuzații false, derivate din afirmația neadevărată că frații ar fi provocat criza economică prin intermediul băncii lor, .
Sistemul judiciar „Corupția, ineficiența și influența politică au afectat sistemul judiciar ecuadorian timp de mulți ani”, a declarat Human Rights Watch în 2012. Potrivit Freedom House, „Ecuadorul a fost mult timp afectat de corupție”, iar supravegherea judiciară slabă și resursele de investigare reduse perpetuează o cultură a .
Sistemul judiciar ecuadorian este supus ingerințelor politice, luării de mită și altor forme de corupție. Judecătorii nu acționează independent, iar procedurile judiciare pot fi de lungă durată, confuze și neconcludente. Sistemul este compromis de faptul că Consiliul Judiciar, organul de conducere al sistemului judiciar, este condus de un apropiat al lui Correa, Gustavo Jalkh, fost secretar personal al președintelui.
În 2011, a acuzat Ecuadorul că a încălcat în cazul a 27 de judecători ai Curții Supreme demiși de Congres în 2004. În 2015, senatorul american a declarat că „independența judiciară este grav compromisă” în Ecuador.
Judecătorul federal din SUA a decis în 2014 că o decizie de penalizare pentru poluare de 18 miliarde de dolari pronunțată împotriva corporației Chevron de o instanță ecuadoriană în 2011 a fost rezultatul corupției. Avocatul și echipa sa legală au folosit, potrivit lui Kaplan, „luarea de mită, frauda și extorcarea” pentru a câștiga procesul în favoarea clienților săi, un grup de săteni ecuadorieni. Probele au arătat că hotărârea pronunțată de judecătorul ecuadorian Nicolas Zambrano a fost copiată cuvânt cu cuvânt din documentele interne ale avocaților reclamantului. Decizia lui Kaplan a împiedicat reclamanții să încaseze despăgubirea pe teritoriul SUA.
În secvențe dintr-un film depus la dosar de Chevron, Donziger a fost surprins spunând că în Ecuador „sunt o mie de oameni în jurul tribunalului; primești orice vrei”, ideea sa fiind că mulți angajați ai instanței erau pregătiți să ia mită în schimbul unui verdict favorabil.
Cazul Purga
se referă la o procedură judiciară semnificativă din Ecuador, în care Parchetul General a trimis în judecată numeroși funcționari guvernamentali și practicieni din domeniul juridic. Scopul este de a da la iveală conexiunile dintre politică, sistemul judiciar și traficul de droguri.
, Procurorul General al Ecuadorului, a subliniat că Cazul Purga scoate în evidență modul în care corupția a infiltrat cele mai înalte eșaloane ale politicii legislative. Această corupție a facilitat complicitatea cu rețelele de trafic de droguri și a influențat actul de justiție, în special în influenta . În consecință, rețelele infracționale au găsit o cale lucrativă pentru a înflori în impunitate.
Potrivit Dianei Salazar, Cazul Purga ilustrează modul în care aceste practici corupte au compromis integritatea sistemului judiciar din , permițând economiilor infracționale să funcționeze fără a fi pedepsite. Cazul subliniază nevoia urgentă de reforme pentru a preveni astfel de abuzuri de putere și pentru a menține statul de drept.
Poliția