Pachomius Avramescu (menționat uneori și sub forma Pahomie sau Pahomiu Avramescu; ) a fost un jurist, avocat, om politic și notar public român bănățean, deputat în Dieta Ungariei din partea Partidului Liberal, precum și un colaborator apropiat al contelui István Tisza.
Biografie Originea și studiile Pachomius Avramescu s-a născut la data de 17 februarie/2 martie 1858 în localitatea Bichigi (pe atunci în comitatul Caraș-Severin). A urmat cursurile secundare la Lugoj, după care a studiat dreptul la Universitatea din Budapesta. În capitala Ungariei a promovat și examenul de cenzură pentru intrarea în avocatură.
Cariera administrativă și avocatura După finalizarea studiilor, a intrat în serviciul administrației comitatense. În anul 1889 a fost ales subnotar (aljegyző) al comitatului Caraș-Severin, funcție urmată ulterior de promovarea în postul de prim-notar (főjegyző) al aceluiași comitat.
În 1899 s-a înscris în tabloul avocaților din Budapesta, însă începând cu anul 1900 s-a transferat în cadrul Baroului din Timișoara, având sediul profesional stabilit la Lugoj.
Activitatea politică În plan politic, Avramescu a activat în rândurile Partidului Liberal guvernamental. A fost ales deputat în Dieta Ungariei în circumscripția Bocșa Germană (Németbogsán), ocupând locul rămas vacant după mandatul lui László Szögyény. În anul 1898 a renunțat pentru prima dată la mandat. Ulterior, a fost reales pentru legislatura 1901–1905,Képviselőházi napló, 1896, vol. XXXV, ședința nr. 693, 19 aprilie 1901, p. 53 - Avramescu este menționat în lista „Távol voltak” („Au fost absenți”), ceea ce indică faptul că era deputat în Camera Reprezentanților, dar a lipsit de la votul nominal respectiv. precum și la alegerile parlamentare din 1905.„Elita ardeleană, o elită simbolică. Centru şi periferie în discursul politic”, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, p. 28. În cursul aceluiași an a demisionat din nou din parlament, în locul său fiind ales József Kristóffy, cu o platformă progresistă. La alegerile din 1906, Avramescu a fost învins de candidatul PNR, Coriolan Brediceanu.
Retragerea sa din viața parlamentară în 1905 a survenit pe fondul intensificării agitației naționale și a opoziției românești antiguvernamentale din Banat. Datorită poziției sale loiale guvernului de la Budapesta, liderii mișcării naționale românești l-au etichetat adesea drept „renegat”, deși chiar și politicieni naționaliști mai radicali au menținut cooperarea punctuală cu el.
Viziunea sa politică cu privire la problema naționalităților a fost expusă public în circumscripția sa electorală în anul 1900. Cu acea ocazie, Avramescu a apreciat eforturile guvernului de a uni toți locuitorii țării, indiferent de religie sau naționalitate, susținând că, din perspectivă structurală, „chestiunea naționalităților nici nu există”. El își exprima convingerea că neînțelegerile vor dispărea în scurt timp și că realitatea libertății, egalității și fraternității va fi recunoscută de toți cetățenii, argumentând că diferitele etnii conlocuitoare sunt atât de interdependente încât existența fiecăreia depinde de buna înțelegere cu celelalte. În același timp, Avramescu a participat la festivitatea de ridicare a comunității ortodoxe române din Budapesta la rangul de parohie, unde a salutat afirmarea aspirațiilor naționale românești.
Activitatea economică și civică Pe lângă activitatea publică, Pachomius Avramescu a deținut poziții de conducere în mai multe instituții financiare și comerciale locale. La Lugoj a fost membru în consiliul de administrație al Băncii de Păstrare „Concordia”, al Cooperativei de Păstrare și Împrumut „Economia”, al Băncii de Credit „Agricola” (societate pe acțiuni) și al Cooperativei de Consum din Lugoj. De asemenea, a făcut parte din conducerea administrativă a societății Morii cu Valțuri din Alibunar.
Începând cu anul 1913 a fost membru al lojii masonice „Aurora” din Vârșeț.
Activitatea ca notar public Funcția de notar public regal reprezenta în epocă un serviciu juridic descentralizat accesibil populației, dar și o funcție cu statut stabil, adesea acordată personalităților publice retrase din viața politică. În anul 1905, ministrul de justiție l-a numit pe Avramescu notar public regal în circumscripția Alibunar (localitate cu o pondere românească semnificativă), acesta deținând competență lingvistică oficială pentru limba română.
În anul 1916, după decesul notarului Fabius Rezei, s-a eliberat al doilea post notarial din Lugoj, iar Avramescu a solicitat transferul în acest oraș. Pentru sprijinirea demersului a intervenit însuși prim-ministrul István Tisza, cu care Avramescu a colaborat strâns în cariera sa din Dietă, care i-a trimis o scrisoare deputatului Dániel Nikonts, caracterizându-l pe Avramescu drept „un om român absolut de încredere, patriot maghiar și vrednic”, a cărui numire într-un post atât de respectabil ar fi corespuns unui important interes public. Întrucât Nikonts s-a opus ocupării celui de-al doilea post la Lugoj, Tisza a recomandat lăsarea chestiunii nefinalizată, astfel că transferul nu s-a concretizat în timpul administrației austro-ungare.
După încheierea Primului Război Mondial și trecerea Banatului sub administrație românească (1918-1919), Avramescu a depus jurământul de credință față de regele României și a continuat să funcționeze ca notar public regal român, fiind în cele din urmă transferat la Lugoj. Deși noua administrație era condusă de foștii săi adversari politici din rândul Partidului Național Român (reuniți în Consiliul Dirigent), aceștia nu au întreprins măsuri de înlăturare a sa din funcție.
În 20 a devenit consilier în Ministerul de Interne al României. Datele referitoare la activitatea sa ulterioară și data decesului nu sunt cunoscute.
Note
Categorie:Nașteri în 1858 Categorie:Nașteri pe 2 martie Categorie:Deputați români în Dieta Ungariei Categorie:Avocați români Categorie:Români din Ungaria Categorie:Oameni din județul Timiș Categorie:Francmasoni români Categorie:Absolvenți ai Universității din Budapesta Categorie:Creștini ortodocși români