Arnold „Arne” Glimcher () un negustor de artă, galerist, producător de film și regizor american. Este fondatorul Pace Gallery, o galerie care, până în 2011, vindea anual artă în valoare de peste 400 de milioane de dolari. Este tatăl lui Marc Glimcher, care i-a succedat la conducerea Pace în calitate de președinte, și al omului de știință american Paul Glimcher. În perioada 2013–2017, Arne și Marc Glimcher au fost incluși anual în topul publicat de cu cele mai influente 100 de personalități din lumea artei contemporane.

Arne Glimcher a produs și regizat, de asemenea, mai multe filme, printre care The Mambo Kings (1992) și Just Cause (1995).

Biografie Glimcher s-a născut la 12 martie 1938 într-o familie evreiască din Duluth, Minnesota, și a crescut la Boston. Tatăl său a fost un crescător de vite care deținea o fermă în Minnesota. Arne a fost cel mai mic dintre patru frați și a manifestat interes pentru artă încă din fragedă copilărie, pasiune pe care și-a dezvoltat-o urmând cursuri sâmbăta la Muzeul de Artă din Boston.

A absolvit ulterior Colegiul de Artă și Design din Massachusetts și a urmat un program de masterat în arte vizuale la Universitatea Boston, unde a participat la cursurile sculptorului Harold Tovish. Nemulțumit de calitatea propriei sale creații artistice, Glimcher a decis să se orienteze spre istoria artei, sperând ca într-o zi să devină directorul Muzeului de Artă Modernă.

Activitatea timpurie ca negustor de artă (1960–1990) În 1960, la vârsta de 21 de ani, Glimcher a fondat Pace Gallery la Boston. El a numit galeria după tatăl său, care murise recent. În primul an de activitate al galeriei, Glimcher a expus în principal lucrările unor profesori din cadrul programului său de masterat în arte vizuale — printre care Lawrence Kupferman, David Berger și Albert Alcalay —, iar galeria a înregistrat pierderi financiare. Primul său succes a fost o expoziție dedicată sculptoriței .

În 1963, Glimcher a deschis un al doilea sediu al galeriei la New York. Nereușind să concureze inițial cu negustorii consacrați de pop art, Glimcher a reprezentat la început sculptori din zona artei minimale și a spațiului, precum și Robert Irwin. S-a mutat împreună cu familia la New York în 1965, închizând sediul din Boston. Glimcher a înființat o divizie de editură a companiei, Pace Editions, în 1968.

La New York, Glimcher s-a împrietenit cu pictorul , care locuia în apropiere. După moartea artistului, moștenitorii și executorii testamentari ai acestuia s-au aflat timp de un deceniu într-un litigiu juridic, cunoscut sub numele de „cazul Rothko”, împotriva fostei sale galerii, Marlborough Fine Art. La încheierea procesului, moștenitorii lui Rothko l-au ales pe Glimcher ca noul negustor de artă al succesiunii.

În 1980, Glimcher i-a vândut Muzeului de Artă Americană Whitney lucrarea Three Flags a lui Jasper Johns pentru suma de 1 milion de dolari, reprezentând prima oară când o operă aparținând unui artist în viață a atins valoarea de șapte cifre. Glimcher l-a reprezentat, de asemenea, pe fostul său coleg de la MassArt, , înainte ca acesta din urmă să se mute la un alt negustor de artă, Mary Boone. Fiul lui Glimcher, Marc — care avea să-i succedeze ulterior lui Arne în calitate de președinte —, s-a alăturat Pace Gallery în 1985. Compania a achiziționat un nou spațiu amplu în Soho în 1990.

Fuziunea PaceWildenstein și deceniile ulterioare (1993–prezent) Pace Gallery a fuzionat cu o altă galerie, , în 1993, combinând accentul pus de Pace pe arta contemporană cu cel al casei Wildenstein pe pictura veche și impresionistă. Galeria rezultată în urma fuziunii a fost numită PaceWildenstein. Cu toate acestea, pe măsură ce piața colecțiilor a devenit mai specializată, conceptul de „magazin universal” destinat cumpărătorilor de artă de înaltă ținută a devenit tot mai puțin sustenabil. Cele două galerii au revenit la denumirile lor originale în 2010. Atât Glimcher, cât și familia Wildenstein au declarat că separarea a fost „amiabilă”.

Pace Gallery a reprezentat artiști contemporani precum Julian Schnabel, Tara Donovan, David Hockney, și . Începând cu anul 2010, Pace a reprezentat, de asemenea, succesiunile unor artiști printre care Rothko, Willem de Kooning, , , Zhang Xiaogang, și . De-a lungul carierei sale, Glimcher a colaborat cu numeroși creatori, printre care , Robert Rauschenberg, și .

În 2022, la vârsta de 83 de ani, Glimcher a deschis un spațiu expozițional în cartierul Tribeca numit Gallery 125 Newbury, denumit astfel după adresa inițială a Pace Gallery. Spațiul și-a inaugurat activitatea cu o expoziție care a inclus lucrări semnate de Smith, Samaras, Alex Da Corte, și Zhang Huan.

Activitatea regizorală Glimcher și-a făcut debutul într-un lungmetraj printr-un rol episodic, jucând un negustor de artă în filmul lui Robert Benton din 1982, Still of the Night. Ulterior, a fost producător asociat pentru comedia polițistă cu tematică artistică din 1986 a lui Ivan Reitman, Legal Eagles, scenariștii consultându-l pentru a conferi veridicitate scenariului; de asemenea, el a coregrafiat scena de dans a lui Daryl Hannah din acest film. Glimcher a legat o strânsă prietenie cu influentul agent de la Hollywood Michael Ovitz, unul dintre clienții săi constanți. Ulterior, a produs filmele Gorillas in the Mist și The Good Mother, ambele lansate în 1988.

Hotărât să regizeze el însuși un film, Glimcher a început să cumpere drepturile de ecranizare pentru diverse romane în vederea opțiunii pentru studiouri. În urma unui pont primit de la un prieten, a citit și a achiziționat drepturile asupra romanului lui Oscar Hijuelos, The Mambo Kings Play Songs of Love, înainte ca acesta să fie publicat. După ce romanul a câștigat Premiul Pulitzer pentru ficțiune în 1990, Glimcher a început să-l propună studiourilor, obținând în cele din urmă sprijinul președintelui Universal Pictures, Tom Pollock, pentru un film cu un buget redus. Proiectul a marcat debutul său regizoral în 1992, sub titlul scurtat The Mambo Kings, pelicula primind în general recenzii pozitive. Glimcher a obținut o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun cântec original pentru piesa din film, Beautiful Maria of My Soul, care a fost nominalizată și la Premiile Globul de Aur la aceeași categorie.

Glimcher a regizat ulterior filmul Just Cause (1995), o adaptare după romanul lui , avându-i în rolurile principale pe Sean Connery și Laurence Fishburne. Filmul a primit în general recenzii negative, înregistrând un calificativ „Rotten” de 26% pe platforma Rotten Tomatoes, bazat pe 31 de recenzii. În 1999, Glimcher a regizat The White River Kid, care a beneficiat de o distribuție de anvergură, incluzându-l pe Antonio Banderas din The Mambo Kings.

În 2008, la îndemnul regizorului Martin Scorsese, Glimcher a produs și regizat filmul documentar Picasso and Braque Go to the Movies. Acesta explorează legătura dintre lucrările cubiste timpurii semnate de Pablo Picasso și Georges Braque și apariția cinematografiei la Paris, prin intermediul unor regizori precum Auguste și Louis Lumière.

Viața personală Glimcher este căsătorit cu Milly Cooper. Cuplul deține reședințe în Upper East Side din New York și în , unde casa lor de vacanță a fost proiectată de Ulrich Franzen în 1983.

Filmografie Regizor

Regii mamboului (1992) Just Cause (1995) The White River Kid (1999)

Producător

Gorillas in the Mist (1988) The Good Mother (1988)

Note

Legături externe

Categorie:Nașteri în 1938 Categorie:Nașteri pe 12 martie Categorie:Americani în viață Categorie:Oameni din Minnesota Categorie:Regizori de film americani Categorie:Producători de film americani Categorie:Absolvenți ai Boston University