Ion Baiulescu () a fost un inginer român, șef de promoție al Politehnicii din Viena, specialist CFR implicat în primele mari linii feroviare construite exclusiv de ingineri români și colaborator al lui Anghel Saligny la Podul Regele Carol I de la Fetești–Cernavodă. A fost inspector general clasa I, profesor la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, membru fondator al Societății Politehnica, decorat cu Ordinul „Coroana României”.
Date biografice Ion Baiulescu s-a născut în data de 28 decembrie 1852 la Brașov, fiind fiul cel mai mare al lui Bartolomeu Baiulescu. Bartolomeu și Elena Baiulescu au avut patru copii: Ion, Gheorghe, medic, profesor și primul primar român al Brașovului, Romulus, inginer și Maria, scriitoare și militantă pentru drepturile femeilor.Mușlea, Candid C., Protopopul Bartolomeu Baiulescu, Institutul de Arte Grafice „Astra” Brașov, 1938
Studii După absolvirea studiilor secundare la gimnaziul luteran din orașul natal, obținând diploma de bacalaureat cu calificativul „praeclarus”Calificativul „praeclarus” (sau formula completă „praeclaro modo maturus”) reprezenta, cel mai înalt calificativ de promovare, echivalentul mențiunii „cu distincție deosebită” sau „excelent”. În Transilvania, în perioada 1867–1918, sistemul de învățământ secundar (gimnazii și licee) utiliza limba latină pentru formularea calificativelor oficiale pe diplomele de maturitate (examenul de bacalaureat). la toate materiile, Ion Baiulescu a plecat la Viena. Aici, între anii 1872 și 1877 a urmat cursurile Școlii politehnice, urmând în paralel și cursuri la Facultatea de Drept a Universității. Baiulescu, unul dintre primii bursieri ai Fundației Gojdu, a absolvit Școala Politehnică în 1877 ca șef de promoție, cu distincția de merit.
Viața și activitatea Revenit în România în 1877, Ion Baiulescu a intrat în corpul tehnic al statului și a fost trimis pentru practică în Germania, lucrând la Rheinische Eisenbahn și la Căile ferate prusace, participând la studiul și la construcția unor linii ferate importante. După cei doi ani petrecuți în Germania, din 1879 a activat în cadrul direcțiunii CFR, implicându-se, în calitate de inginer șef de secție, în proiecte majore: linia Buzău – Mărășești, prima construită exclusiv de ingineri români, Stația Focșani, apoi liniile Făurei – Fetești, Bârlad – Vaslui și Crasna – Huși. În perioada cât a deținut funcția de inginer șef, Baiulescu a fost trimis în Anglia pentru recepția materialului feroviar necesar acestor lucrări.
Între 1888 și 1901 a lucrat sub conducerea lui Anghel Saligny la studiul și construcția căii ferate Fetești–Cernavodă, remarcându-se în special în calculul de rezistență al podurilor peste Dunăre. În 1901 a devenit șef al serviciului de întreținere a clădirilor, podurilor și liniilor CFR, una dintre cele mai dificile funcții tehnice ale instituției. A parcurs toate treptele ierarhiei profesionale, ajungând în 1904 inginer inspector general clasa I, cel mai înalt grad tehnic din România.
Din anul 1895 Ion Baiulescu a activat în calitate de profesor la Școala Națională de Poduri și Șosele din București, la catedra de hidraulică și mașini hidraulice, formând generații de ingineri. A fost membru fondator al Societății Politehnica precum și autor de studii de specialitate.
A murit în data de 17 ianuarie 1911, la Brașov, după un atac cerebral suferit în tren, și a fost înmormântat în cripta familiei din cimitirul bisericii Cuvioasa Parascheva din Groaveri.
Pentru întreaga sa activitate, Ion Baiulescu a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de ofițer, comandor, cavaler și Mare Ofițer, pentru merite civile.
Note
Referințe
Bibliografie Oros, Elvira; Nazare, Daniel; Baiulescu, Ion, Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov
Categorie:Nașteri în 1852 Categorie:Nașteri pe 28 decembrie Categorie:Decese în 1911 Categorie:Decese pe 17 ianuarie Categorie:Decese în Brașov Categorie:Brașoveni Categorie:Ingineri români Categorie:Ingineri constructori de poduri Categorie:Pedagogi români Categorie:Profesori ai Universității Politehnica din București