FC Dinamo București

Fotbal Club Dinamo 1948 București, cunoscut sub numele de Dinamo București, pe scurt Dinamo, este un club de fotbal profesionist din București, România, care evoluează în prezent în . Fondată în 1948 de către Ministerul Afacerilor Interne, echipa a debutat direct în prima divizie a României.

Din punct de vedere al trofeelor, Dinamo are în palmares 18 titluri naționale, 13 Cupe ale României, 2 Supercupe ale României și o Cupă a Ligii. Este unul dintre cele două cluburi, alături de FCSB, care au reușit să câștige cel puțin 10 titluri naționale. În sezonul 1983–84, a devenit primul club românesc care a ajuns în semifinalele Cupei Campionilor Europeni, și singurul care a ajuns în semifinalele Cupei Cupelor, în sezonul 1989-90.

Culorile tradiționale de acasă ale lui Dinamo sunt alb și roșu, în timp ce stema actuală este o versiune modificată a celei adoptate în 1998. Echipa își dispută meciurile de pe teren propriu pe cel mai mare stadion al României, Arena Națională.

Istoria lui Dinamo a fost marcată de rivalitatea permanentă cu FCSB (meci intitulat Eternul derby sau Clasicul României), întâlnirile dintre cele două echipe de fotbal fiind considerate ca fiind cele mai importante meciuri ale anului.

Istoria clubului

A luat ființă în mai 1948, când Unirea Tricolor București, o echipă din prima divizie, preluată în luna ianuarie a aceluiași an de Ministerul Afacerilor Interne, a fuzionat cu echipa Ciocanul București (fosta Maccabi București) din Divizia A. Până la finalul acelui campionat, cele două echipe din prima divizie s-au numit Dinamo A (Ciocanul) și Dinamo B (Unirea). Dinamo B a retrogradat la finalul stagiunii, iar, peste un an, când a reintrat în Divizia A, a fost mutată la Brașov, apoi la Cluj-Napoca, și, în final, la Bacău, punând bazele echipei FCM Bacău de mai târziu.

Anii '50

thumb|left|250px|Dinamo București în sezonul 1953 În 1950, la Dinamo, vin Nicolae Nicușor Dumitru și Băcuț I. Urmează ani de cristalizare, primele roade culegându-se în 1951: Dinamo ocupă locul secund, având în componență jucători ca Alexandru Ene I, Suru, Szoko, Călinoiu, C. Marinescu.

La 14 octombrie 1951, are loc inaugurarea Stadionului „Dinamo”,, pe gazonul căruia alb–roșii aveau să obțină victorii de neuitat pentru suporterii lor. Partida inaugurală disputată pe stadionul „Dinamo” a fost Dinamo – Locomotiva Timișoara, încheiată cu victoria dinamoviștilor, 1-0. În 1952 și în 1953, dinamoviștii ocupă tot poziția a doua în clasament.Între timp la echipă ajunge un junior al lui Dinamo,care s-a apucat de fotbalul de performanță la vârsta de 17 ani și care după doar 1 an,la vârsta de 18 ani, intră în 11-le de bază al lui Dinamo,este vorba de Constantin Raica (extremă dreaptă și atacant),care a activat în echipă timp de trei ani, după care a fost transferat la Pitești, unde a făcut parte din noua echipă formată atunci, care s-a numit Dinamo Pitești și care după ce s-a lăsat de fotbal din cauza unei duble fracturi (tibie și peroneu), pe care a suferit-o la un amical cu Dinamo Tbilisi, a ajuns arbitru divizionar. În 1954, echipa mai coboară o treaptă (locul 3), dar ajunge în finala Cupei României, pierdută cu 0-2 în fața echipei Metalul Reșița. În același an, la Dinamo, sosesc Birtașu, Blujdea, Băcuț II, antrenor fiind Ștefan Dobay.

Primul titlu de campioană În 1955, alb–roșii primesc prima cunună de campioni. Dinamo – cu Angelo Niculescu antrenor – impresionează, în special prin atac, format din Ene I, Neaga, și Suru. De asemenea, apărarea, cu jucători precum Băcuț I, Băcuț II, Szoko, Călinoiu, este cea mai bună din campionat (cu doar 19 goluri primite).

În toamna lui 1956, echipa debutează în Cupa Campionilor Europeni (înființată cu un an în urmă), fiind prima echipă românească participantă în cupele europene. În meciul de debut, la 26 august 1956, în fața a 32.000 de spectatori, Dinamo o învinge pe Galatasaray cu 3-1. Apoi, Dinamo pierde la Istanbul cu 1-2, dar obține prima calificare. Noutățile echipei au fost Utu, cei doi Anghel – Florian și Vasile -, în decursul anului mai venind Popa, Nunweiller III, R. Lazăr. În acel an, 1956, Dinamo a pierdut titlul național și avea să intre într-un con de umbră până în 1959, când ajunge la un punct de campioni; în schimb, cucerește Cupa României, după 4-0 cu Minerul Baia Mare. La Dinamo mai vin jucători precum: Varga, Szakács, Feodot, Bükkössy, Cosma, însă sezoanele următoare n-au fost pe măsură.

Anii '60 mini|Echipa din 1963 În 1961, dinamoviștii obțin locul 2 și cu contribuția nou veniților: Nunweiller IV, Panait, Ivan, Stoenescu, Ene II, Țîrcovnicu, Eftimie, Sasu, Selymes, David (antrenori Traian Ionescu și Dumitru Nicolae „Nicușor”).

Dinamo obține al doilea titlu de campioană în 1962, când, în lot, mai apar Datcu, Ștefan, Unguroiu (antrenori Dumitru Nicolae „Nicușor” și Nedelescu). În 1963, Dinamo câștigă al treilea său titlu. Au mai venit: Pîrcălab, Gergely (Tr. Ionescu – Nicușor, cuplul de antrenori). Dinamo câștigă și Cupa României, în 1964, după 5-3 cu marea rivală Steaua (alte noutăți în lotul dinamovist fiind Radu Nunweiller, Octavian Popescu). Dinamo a jucat în Cupa Campionilor contra celebrului Real Madrid (1-3 la București), care i-a avut în teren pe Di Stefano și Gento. Meciul de la București a avut loc pe stadionul Stadionul „23 August”, și a stabilit un record de asistență pentru această arenă: 100.000 de spectatori. La Dinamo au mai venit P. Emil, Frățilă, Haidu.

În toamna lui 1964, în CCE, Dinamo mai întâlnește o echipă celebră – Internazionale Milano – care îi avea în teren pe Facchetti, Picchi, Jair, Mazzolla, Corso și Suarez, pierzând 0-6 și 0-1. În 1965, Dinamo obține un nou titlu de campioană și aduce alți noi jucători în lot: Mircea Lucescu și Grozea. În sezonul următor al Cupei Campionilor Europeni, Dinamo o reîntâlnește pe Inter Milano, de data aceasta reușind să o și învingă cu 2-1, acasă, dar pierde la Milano, cu 0-2.

În al 20-lea an de existență a clubului (1968), fotbaliștii de la Dinamo cuceresc o nouă Cupă a României (3-1 cu Rapid), avându-i pe Cornel Dinu, Naghi și Florea Dumitrache în teren, și pe Bazil Marian pe banca tehnică, toți aduși în 1966, în același an mai venind Nuțu, Daniel Ene, Vl. Marica. În premieră, la 13 noiembrie 1968, în Cupa Cupelor, Dinamo întâlnește un „team” englez, West Bromwich Albion, cu care a remizat în partida tur – 1-1, dar a pierdut cu 4-0 în retur, partide în care au jucat Boc și Sălceanu.

În 1969, dinamoviștii ocupă locul 2 în campionat și pierd în finala Cupei României. De altfel, 1969 a fost și anul calificării echipei României la Mondialul mexican din 1970, cu o importantă contribuție dinamovistă: Dinu, Boc, Deleanu, Gergely, Nunweiller VI, Dumitrache, Lucescu.

Anii '70 În 1970, Dinamo a terminat doar pe locul 5 în campionat, iar în lot mai apar Cheran, Both, Al. Moldovan, Dobrău, G. Sandu (antrenori Nicușor Dumitru și Șt. Stănculescu). În toamna aceluiași acelui an, Dinamo o elimină pe Panathinaikos, în Cupa Orașelor Târguri, după 5-1 la general (5-0 și 0-1), pentru ca, apoi, să cedeze în fața lui FC Liverpool (cu un 1-1 acasă).

Au venit la alb-roșii Mustățea și Doru Popescu. Al șaselea titlu este câștigat în 1971, dar Dinamo pierde Cupa: 2-3 cu Steaua. Noutăți: Andrei, M. Constantinescu, P. Nicolae, Moț. În CCE, Dinamo reușește să elimine pe Spartak Trnava, echipa lui Dobiaș, Kuna și Adamec. Un nou jucător: Florian Dumitrescu. A urmat "dubla" cu Feyenoord-ul lui Israel și Van Hanegem: 0-3 și 0-2.

După o evoluție mai puțin apreciată în 1972, Dinamo revine în vârful ierarhiei în anul următor, cu Nelu Nunweiller și Gheorghe Timar antrenori. Noutăți în teren: Eftimescu, Batacliu, Custov, Lucuță, Vrînceanu, Dudu Georgescu. În CCE, Dinamo trece de nord-irlandezii de la Crusaders Belfast (1-0, 11-0 !), dar este eliminată de Atletico Madrid (0-2 și 2-2), echipa lui Capon, Irureta, Heredia și Ayala. La Dinamo, noutatea s-a numit Sătmăreanu II.

În anul următor, Dinamo joacă în Cupa UEFA și, după eliminarea turcilor de la Boluspor, ratează un succes de prestigiu în fața lui FC Köln, 1-1 și 2-3. Jucător nou: T. Zamfir.Al 7-lea titlu a venit doi ani mai târziu, în 1973, după un meci dubios, cu CFR Cluj, pe care a învins-o exact la diferența de goluri de care avea nevoie pentru a depăși Universitatea Craiova la golaveraj. Acest meci sus-amintit era un meci restanță, care s-a desfășurat după încheierea campionatului, când se știau toate rezultatele. Al 8-lea titlu datează din 1975, anul când Dudu Georgescu câștigă Gheata de aur cu 32 de goluri.

În 1976 în Cupa UEFA Dinamo joacă împotriva „monstrului sacru” - AC Milan - cu Fabio Capello și Collovatti în teren: 0-0 și 1-2. 1976-1977 este sezonul care aduce al 9-lea titlu și încă o Gheată de aur pentru Dudu Georgescu (47 goluri). În toamna lui 1977 în CCE, Dinamo câștigă un meci foarte disputat cu Atletico Madrid, cu 2-1, dar pierde la Madrid, 2-0.

În 1979, runda a doua în Cupa UEFA (după ce eliminase Alki Larnaca din Cipru) Dinamo este eliminată (cu ajutorul arbitrajului) de Eintracht Frankfurt, echipa lui Pezzey, Grabowski și Hölzenbein (2-0 și 0-3 în prelungiri).

Anii de glorie: '80

Anii '81–'82: Cupa UEFA – sezonul acesta a adus multe victorii pentru Dinamo. Roș-albii au întâlnit Levski Spartak Sofia, echipa lui Sirakov și Iskrenov (3-0 și 1-2). În a doua rundă, o dublă terifiantă: Dinamo - Inter Milano (cu Bergodi, Bagni, Prohaska, Altobelli, Baresi, Oriali, Marini și Becallossi). La Milano a fost 1-1 (marcatori: Pasinato și Custov), iar la București – 3-2 pentru „câini”, în minutele de prelungire!. Dinamo e eliminată de echipa suedeză IFK Göteborg, care a și câștigat trofeul în final.

Al zecelea titlu național a fost obținut în 1982, când Dinamo a cucerit și Cupa după o victorie cu 3-2 contra lui FC Baia Mare. După 5 ani de absență, Dinamo reintră în CCE, întâlnind (și eliminând) Vålerenga Oslo. În următoarea fază, Dinamo avea să se confrunte cu o echipă puternică, cea a lui Vizek și Nehoda, Dukla Praga. Au câștigat acasă, cu 2-0, obținând calificarea la Praga: 1-2. Dinamo este eliminată de Aston Villa, clubul lui Bremmer, Cowans, Withe, Shaw și Morley. Al 11–lea titlu vine un an mai târziu, în 1983. Anii 1983–1984: sezonul începe cu retragerea lui Cornel Dinu, câștigător a 6 titluri de campion și 2 Cupe ale României, cu 454 meciuri în prima ligă și 75 în echipa națională. În același an Dinamo câștigă și al 12–lea titlu.

În toamna 1983–1984, Dinamo a făcut un pas mare în arena internațională. Campania „Cupa Campionilor Europeni” a început cu o echipă finlandeză, Kuusysi Lahti (1-0 și 3-0). În faza următoare Dinamo întâlnește campioana Europei, Hamburger SV - echipa lui Stein, Kalz și Magath. La București, Augustin, Mulțescu și Orac aduc o victorie istorică – 3-0. Returul a fost terifiant – 3-2 (goluri Țălnar și Mulțescu). Pentru a accede în semifinalele CCE, Dinamo avea de învins o altă echipă de top, și anume Dinamo Minsk, care îi avea pe Aleinikov, Zigmanatovici și Gurinovici în teren. În turul de la Minsk a fost 1-1 (Rednic egalând în minutul 87), urmând o victorie cu 1-0 la București (gol Augustin). Dinamo este prima echipă din România care a jucat semifinala CCE, unde a întâlnit cea mai bună echipă în acel sezon, Liverpool FC. Dinamo a pierdut cu 1-0 pe Anfield și cu 2-1 în București, în cele din urmă în acel an Liverpool câștigând trofeul.

În prima manșă a CCE, în toamna 1984, Dinamo întâlnea Omonia Nicosia: 4-1 și 1-2. Următorul meci s-a disputat împotriva lui Girondins Bordeaux (echipa lui Jean Tigana, Alain Giresse, Bernard Lacombe și Patrick Battiston), iar Dinamo a fost eliminată după 0-1 și 1-1.

În 1986 Dinamo a câștigat Cupa României împotriva Stelei (1-0). După o pauză de 18 ani, Dinamo joacă din nou în Cupa Cupelor, în toamna lui '86. Sezonul 1986–1987 a adus Gheata de Aur pentru Cămătaru (44 goluri).