Ilie Savu (n. 9 ianuarie 1920 în Cornățelu, Dâmbovița — d. 16 noiembrie 2010, București) a fost un fotbalist și antrenor român care a jucat pe postul de portar. A fost unul dintre cei care au pus bazele grupării „roș-albastre”.
Cariera ca jucător
Ilie Savu și-a început cariera de fotbalist la 14 ani, jucând ca atacant și ca portar. Primele două sezoane le-a petrecut la Prahova Ploiești, iar următorele 5 la Venus București. În această perioadă a jucat două meciuri pentru Echipa națională de tineret a României. După Venus, a semnat cu Corvinul Deva, unde în patru ani a avut puține meciuri din cauza Celui de-al Doilea Război Mondial. A și participat în al Doilea Război Mondial, fiind împușcat în timpul luptelor din Munții Tatra.Povestea fotbalistului român care a fost martor la asasinarea lui Armand Călinescu, a dat mâna cu Adolf Hitler și a jucat popice cu Nicolae Ceaușescu, 29 septembrie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 6 octombrie 2016 După război a jucat pentru echipa CCA București, fiind portarul primei echipe a C.C.A-ului, unde a jucat trei ani înainte de a se retrage.
Cariera ca antrenor
A antrenat Echipa de Aur a Stelei din 1956 când a luat campionatul și a jucat un turneu în Anglia. După Steaua a semnat cu Corvinul Hunedoara, echipă pe care a promovat-o în Divizia A. S-a întors în 1965 la Steaua pentru doi ani. Ilie Savu a fost președintele clubului Steaua pentru un singur an, în 1954.
Cariera ca președinte În 1974, pe timpul mandatului său ca președinte al Secției de fotbal Steaua București, s-a construit stadionul din Ghencea.
Viața personală Martor la asasinarea lui Armand Călinescu În 1939, pe când evolua la tineretul lui Venus, Savu a fost martorul unui episod ca-n filme. „Eram la antrenament pe la orele 15:30 - 16:00 și am auzit împușcături. Ne-am cățărat pe garduri și am văzut trei mașini de legionari cum demarau. După aceea, eu și coechipierii a trebuit să dăm declarații la Poliție, ca martori. Fusese ucis Armand Călinescu!”
A luptat în Munții Tatra În anii 40, a absolvit două școli de ofițeri superiori: cea a Armatei Regale Române și cea din Germania, de la Postdam, cu specializarea motorizate. După 23 august 1944, a dezertat de la nemți și s-a întors la București, de unde a plecat să lupte pe Frontul de Vest, ajungând până în Munții Tatra. În timp ce încerca să salveze un camarad, a fost împușcat în picior.
Deces Ilie Savu a murit pe 16 noiembrie 2010, la scurt timp după miezul nopții, la Spitalul Militar Central din București din cauza unor probleme hepatice.
Palmares Ca jucător
Venus București Divizia A: 2 1938–39, 1939–40
Ca antrenor asistent
Steaua București Divizia A: 1 1956 în colaborare cu Ștefan Dobay Cupa României: 2 1955, 1964-65
Ca antrenor principal
Steaua București Cupa României: 2 1965-1966, 1966-1967
Referințe
Legături externe
Statistica lui Ilie Savu ca antrenor
Articole biografice Generalul din umbra lui Dragomir, 13 noiembrie 2009, Andrei Călin, Octavian Cojocaru, Evenimentul zilei Nea Ilie „Parașută“, 29 iulie 2011, Adrian Epure, Adevărul Ilie Savu, intre viata si moarte, fcsteaua.ro
Interviuri Interviu cu Ilie Savu, fcsteaua.ro
Categorie:Nașteri în 1920 Categorie:Decese în 2010 Categorie:Fotbaliști români Categorie:Antrenori români de fotbal Categorie:Echipa de aur a FC Steaua București Categorie:Fotbaliști ai FCSB Categorie:Înmormântări în Cimitirul Ghencea Categorie:Sportivi din județul Dâmbovița