Aiton (în , în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Aiton (reședința) și Rediu.

Date geografice Comuna Aiton se află la 30 km sud-est de municipiul Cluj-Napoca și 16 km nord-est de Turda. Este situată în zona Dealurilor Feleacului, pe stânga Văii Racilor Alte toponime locale pentru “Valea Racilor”: Pârâul Racilor, Valea Rachiș, Valea Copăceni, Valea Copandului, Pârâul Copăcenilor..

Comuna este compusă din satul reședință de comună Aiton și satul Rediu.

Altitudinea medie: 626 m.

În perimetrul acestei localități s-a pus în evidență prezența unui masiv de sare gemă și a unor izvoare sărate.

Demografie

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Aiton se ridică la 1.061 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 1.085 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (72,2%), cu o minoritate de maghiari (16,31%), iar pentru 11,31% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (56,93%), cu minorități de reformați (13,95%), greco-catolici (9,9%), romano-catolici (3,02%) și penticostali (1,51%), iar pentru 12,44% nu se cunoaște apartenența confesională. Politică și administrație Comuna Aiton este administrată de un primar și un consiliu local compus din 9 consilieri. Primarul, , de la , este în funcție din . Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

Evoluție istorică

Structura etnică Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Recensământul Structura etno-demografică a României Structura etnicăAnulPopulațiaRomâniMaghiariGermaniRromiAlte etnii 1850 2.438 1.901 443 85 9 1880 2.803 2.106 585 1 111 1890 3.452 2.690 720 42 1900 3.528 2.830 698 0 1910 3.934 3.183 693 4 54 1920 3.747 3.178 551 18 1930 4.132 3.504 586 1 28 13 1941 4.585 3.975 566 2 42 1956 3.754 3.274 479 1 1966 3.308 2.840 467 1 0 1977 2.772 2.404 368 0 1992 1.626 1.432 194 0 2002 1.338 1.154 181 3 0

Structura confesională Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea:

Recensământul Structura confesionalăAnulPopulațiaOrtodocșiGreco-catoliciRomano-catoliciReformațiAlte confesiuni 1850 2.438 0 1.923 21 482 12 1857 2.577 12 2.023 18 518 6 1869 2.744 18 2.132 27 550 17 1880 2.803 31 2.120 24 599 29 1890 3.452 39 2.655 25 700 33 1900 3.528 18 2.782 34 642 52 1910 3.934 30 3.171 27 665 41 1930 4.132 24 3.502 10 585 11 1992 1.626 1.330 88 0 173 35 2002 1.338 747 375 5 149 62

Istoric Pe teritoriul comunei au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n. - sec. I e.n.) și o villa rustica, în care s-a găsit o fructieră dacică (sec. II î.e.n.).

În perioada romană localitatea se afla pe drumul roman Potaissa - Napoca. Inițial, o porțiune a acestuia a fost lăsată descoperită în curtea vecină cu cea a școlii, marcată de o colonetă ce reproduce inscripția de pe borna kilometrică din anul 108, însă acum micul sit este acoperit de deșeuri. Aici a fost centrul unei unități spaniole ecvestre.

Prima menționare documentară a satului Aiton cu numele Villa Ohthunth este din 1320, iar în 1329 cu toponimul Ahthon. Din 1456 apare sub denumirea actuală Ayton . În 1658 localitatea a fost arsă la o invazie a turcilor și tătarilor.

Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 095) apare sub numele de Ajton. La nord și la sud-est de satul Aiton pe hartă sunt marcate prin "Gericht" și prin semnul π două locuri publice de pedepsire a delicvenților în perioada medievală.

Monumente istorice Următoarele obiective din satul Aiton au fost înscrise pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii din România în anul 2015: Situl arheologic din punctul "Șurilor" (cod LMI CJ-I-s-B-06937) Situl arheologic din punctul "Deasupra Morii" (cod LMI CJ-I-s-B-06938) Situl arheologic din punctul "Între pâraie" (cod LMI CJ-I-s-A-06939) Vestigiile drumului roman Napoca - Potaissa (cod LMI CJ-I-s-B-06940) Biserica Reformată-Calvină (cod LMI CJ-II-m-B-07515)

Monumente dispărute „Conacul Sandor" din satul Aiton este înscris pe "Lista monumentelor istorice dispărute", elaborată de Ministerul Culturii și Cultelor în anul 2004 (datare: sec. XVIII, cod 13B0271). Biserica de lemn din Aiton (cod LMI CJ-II-m-B-07513)

Miliarul de la Aiton

thumb| Miliarul de la Aiton (copia de la Turda) Stâlpul miliar descoperit de profesorul de religie Mihály Szathmári Pap (1737-1812) în anul 1758 la Aiton, marchează distanța de la Potaissa la Aiton, constituind prima atestare documentară a castrelor Potaissa și Napoca. Nu se cunoaște locul exact din sat unde a fost descoperit. A ajuns apoi la Cluj. Căutând piesa în anii 20-30 din secolul al XX-lea, Constantin Daicoviciu nu a reușit să o mai găsească în grădina din Cluj unde se știa că era amplasată.Constantin Daicoviciu, Un nou miliarium din Dacia, in AISC, I, 2, 1928-1932, p. 51, nota 2 Originalul miliarului probabil s-a pierdut.

Desenul original cu inscripția de pe miliar aparține descoperitorului Mihály Szathmári Pap. În anul 1773 istoricul ardelean Johann Seivert (1735-1785) a văzut desenul lui Mihály Szathmári Pap și l-a reprodus într-un manuscris. Informația despre existența acestui miliar a fost preluată de Theodor Mommsen în 1873 și înregistrată în CIL (Corpus Inscriptionum Latinarum) volumul III, textul 1627, Berlin. Cercetătoarea clujeană Iudita Winkler a descoperit, prin anii 1970-1980, desenul din 1773, realizat de Johann Seivert, în manuscrisul acestuia, care este păstrat la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, desen pe care l-a publicat apoi în 1982. Există 3 copii ale miliarului: - o copie identică cu originalul, de formă cilindrică, din beton, executată prin anii 1970 din inițiativa profesorului de istorie Tiberiu Cerghi de la școala din Aiton; copia se află în curtea școlii din Aiton. - o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 1993 în Piața 1 Decembrie din Turda (în fața Poștei). - o copie de formă dreptunghiulară, așezată în anul 2010 în fața primăriei din Aiton.

Lăcașuri de cult Biserica Reformată-Calvină din anul 1598 (str. Principală nr. 161), cu portalul vestic în stil romanic. Tavan casetat din anul 1793, operă a maeștrilor Hajdu și Samuel Besti. Biserica este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj (2015). Biserica greco-catolică „Sfântul Nicolae”, construită în anul 1900 în locul Vechii biserici „Sf. Nicolae”. Biserica ortodoxă „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită între anii 2004 și 2006, după planurile arhitectului Zamblău Romulus. Biserica are formă de cruce greacă, cu abside laterale; naosul este acoperit de o turlă străpunsă, de formă octogonală și are opt ferestre pe fiecare parte. Alte două turle, de formă circulară, se află deasupra tindei, una dintre ele servind drept clopotniță. Altarul este acoperit de o boltă în formă de semicalotă și este luminat de două ferestre spre partea de răsărit. Lăcașul de cult a fost pictat în tehnica frescă de pictorul Ovidiu Pușcașiu din București, lucrare executată între anii 2006-2008. Iconostasul este sculptat în lemn de stejar, iar clopotele au fost realizate la o întreprindere metalurgică din Satulung, Maramureș. Biserica a fost sfințită în data de 12 iulie 2009 de episcopul Irineu Pop, pe atunci episcop vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului.

Obiective turistice Printre principalele obiective turistice din zonă, se numără: Castelul medieval. Muzeul cu obiecte din perioada romană (demolat între timp). Rezervația "Pădurea Ciolt".

Date economice Ocupația de bază a locuitorilor este agricultura și creșterea animalelor domestice.

Imagini

Vezi și Miliarul de la Aiton Biserica de lemn din Aiton Biserica reformată din Aiton Suatu - Cojocna - Crairât (sit de importanță comunitară)

Bibliografie

Note

Legături externe

Pagina Primăriei Datele recensământului din 2002

Aiton