Câmpia Turzii (în , în sau Gieresch) este un municipiu în județul Cluj, Transilvania, România. Se află pe lunca râului Arieș, la câțiva kilometri sud-est de municipiul Turda și la de municipiul Cluj-Napoca. Localitatea Câmpia Turzii a fost înființată prin decret regal în anul 1925, prin unirea satelor Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai. right|300px|thumb|Câmpia Turzii pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773 (Sectio 110)
Etimologie Denumirile anterioare Câmpiei Turzii au evoluat de-a lungul timpului astfel: Ghiriș-Sâncrai: 1219 = Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt); sec.XIV = Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly; sec.XV-XVI = Poss(essio) Zenthkyral, Zentkjraly; 1661 = Gyéres-Szent-Király; 1733 = Szent-Király; după 1830 = Sâncraj(u), Ghiriș-Sân-Craiu, Sâncraiu, Ghiriș Sân-Craiu; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Sâncrai (sân = sfânt, crai = rege).
Ghiriș-Arieș: 1292 = Terra Gerusteleke (Pamântul lui Gerus); sec.XIV = Poss(essio) Gerusteleke, Terra Gerustelke; sec.XV-XVI = Terra Geres, Poss(essio) Gyerys, Gyeres; sec.XVII-XVIII = Gheres, Girisch, Aranyos Gyéres; sec.XIX = Gyirischu, Ghirișiu de Arieș, Ghiriș, Aranyosgyerés; 1904 = Ghiriș-Arieș; după 1 decembrie 1918 = Ghiriș-Arieș.
Împărțire și cartiere -Centru -Șarât -Insulă -Lut -Sâncrai -Blocuri
Stemă Stema municipiului Câmpia Turzii se compune dintr-un scut despicat de un brâu undat, de argint. În primul cartier, pe fond albastru, sunt două săbii încrucișate. În cartierul doi, pe fond auriu, este reprezentat un pergament care poartă numărul 1219. În cartierul inferior, pe fond roșu, sunt reprezentate o oală de turnat oțel (oțel curgând, ce se transformă într-un colac de sârmă) și două spice de grâu. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată din cinci turnuri crenelate.
Semnificația elementelor însumate:
Săbiile exprimă simbolic lupta de apărare dusă de localnici de-a lungul secolelor. Numărul 1219 amintește de prima atestare documentară a localității. Oala de turnat oțel și spicele de grâu simbolizează activitatea locuitorilor zonei, respectiv metalurgia și cultura cerealelor. Numărul turnurilor - cinci - atestă faptul că așezarea este un centru urban, ridicat la rang de municipiu.
Istorie Cele mai vechi dovezi ale prezenței omului pe aceste meleaguri datează din Neoliticul timpuriu (6500-3000 î.C.). Aceste urme constau din obiecte de piatră cioplită, descoperite pe malul stâng al Arieșului, între Valea Sărată și CERCON Arieșul S.A. (fosta "Industria de Lut S.A.").
Din faza de tranziție de la Neoliticul târziu la epoca timpurie a bronzului (1900-1700 î.C.) datează un mormânt tumular Tumul (pl. tumuli): movilă artificială, conică sau piramidală, din pământ sau din piatră, pe care unele popoare din antichitate o înălțau deasupra mormintelor., descoperit in zona stației de transformatoare electrice și a racordului CFR dintre Turda și Războieni, cercetat parțial în 1967. Mormântul are dimensiuni apreciabile (diametrul maxim cca 50 m, înălțimea cca 2 m), acoperă o groapă mortuară (în care s-a găsit scheletul unui bărbat înalt si robust) și a fost atribuit unor triburi de păstori nomazi, originari din stepele nord-ponticePont: zona situată la nord de Marea Neagră., fiind un unicat în Transilvania.
Din perioada dacică s-au descoperit la Poiana (cartier turdean, la vest de Câmpia-Turzii) podoabe de argint, brățări spiralice cu extremități ornamentate în formă de cap de șarpe și coliere de sârmă răsucită, iar la marginea drumului Viișoara-Boian vase de lut ornamentate.
Perioada romană Nu s-au descoperit urme din perioada stapânirii romane (106-274 d.C.), desi nu departe era situat importantul castru roman Potaissa (azi Turda). Peste actualul teritoriu al Câmpiei-Turzii trecea un drum roman, care pleca de la Potaissa spre Mureșul superior și se întâlnea cu drumul roman ce mergea de la „Salinae” (azi Ocna Mureș) spre satul Gligorești. Nu s-au găsit la Câmpia-Turzii din păcate urme sigure ale acestui drum. Ceva mai la sud, pe teritoriul satului Călărași, a fost identificată o porțiune a unui alt drum roman, ce unea Potaissa (azi Turda) cu Apulum (azi Alba Iulia). "Epoca veche a antichitatii este reprezentată de mai multe probe arheologice și numismatice aparținând perioadei când Dacia era provincie romană (secolele II si III e.n.) identificate în sus-numita arie, între care și urmele mai multor asezări." - extras din istoricul publicat de Primăria Municipiului Câmpia Turzii.
Din epoca postromană s-au găsit mai multe dovezi arheologice în împrejurimi (la Turda și la Urca). Din perioada marilor migrații ale popoarelor este atestată trecerea prin zonă a Avarilor În cartierul Șarât din Câmpia-Turzii s-au descoperit în anul 1912 morminte avare, cu schelete de oameni și de cai, precum și un inventar funerar auxiliar..
Evul mediu Cea mai veche informație scrisă și păstrată despre Câmpia-Turzii se referă la satul Ghiriș-Sâncrai și se află într-un document redactat în anul 1219 de cancelaria regală a Ungariei. Este vorba de actul de donație al regelui Andrei al II-lea (1205-1235) în favoarea canonicilor Episcopiei Catolice din Esztergóm (Ungaria), prin care le era donat "un pământ în partea din Ardeal care se cheamă Vinț" (azi Unirea, lângă Ocna Mureș). Unul dintre reperele de hotar care delimita acel teren se afla "pe drumul de lângă hotarul satului Chiend" (azi Plăiești), în satul Villa Sancti Regis (satul regelui sfânt, mai târziu numit Ghiriș-Sâncrai). Ghiriș-Sâncrai era deci la acea dată domeniu de coroană.
Cel dintâi certificat de atestare al satului învecinat Ghiriș-Arieș este datat 1292, fiind un înscris prin care capitululCapitul = instituție care conducea activitatea unei biserici sau unei mănăstiri catolice. A fost organizată în secolul al VIII-lea, iar în secolele XII-XIII s-a generalizat în toată Europa catolică. Episcopiei Catolice de Alba Iulia confirma că Paul și Petru, fiii nobilului Gerus din Ghiriș-Arieș au vândut comitelui Ioan, fiul lui Urkund, nobil de Tordalaka (această mică așezare medievală din apropiere nu mai există) pentru 30 de mărci un „pământ numit Terra Gerusteleke” (pământul lui Gerus), aflat în Comitatul Turda, „circa undam fluvii Aranias” („aproape de râul Arieș”) "cu toate folosințele sale". Inceputurile celor 2 sate apropiate trebuie căutate anterior datării lor documentare Anii primelor atestări istorice ale unor localități din apropierea Câmpiei-Turzii: 1219 Dumbrava, Plăiești, 1268 Luncani, 1270 Luna, Cluj, Hădăreni, 1288 Săndulești, Oprișani, 1289 Urca, Grindeni, 1291 Poiana, Bădeni, Războieni-Cetate, Gura Arieșului, 1293 Ceanu Mare, 1310 Mihai Viteazu (Sânmihaiul de Jos), 1318 Viișoara (Agârbiciu), 1332 Gligorești, Tritenii de Jos, 1333 Cheia..
În registrul de dijme papale dintre anii 1332-1337 figurează numai satul Ghiriș-Sâncrai (Villa Sancti Regis, Villa de Sancto Rege, Villa Zenthkiraly) În acest registru erau înscrise toate parohiile și toți preoții din diecezele romano-catolice din Banat, Transilvania si Crișana.. În Ghiriș-Sâncrai exista deci o parohie romano-catolică, cu o populatie probabil formată din mai multe etnii. În aceeași perioadă, Ghiriș-Arieș era locuit și de români ortodocși. În anul 1610 Ghiriș-Arieș a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de târg, cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viața) și înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul și castelul Aranyos-Gyéres Castelul Ghiriș-Arieș a fost amplasat pe partea stângă a drumului care duce spre Viișoara (azi str.G.Coșbuc)., precum și satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc și Boian. Ghiriș-Arieș a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriș-Sâncrai a rămas mai departe un sat cu economie feudală și cu servituți iobăgești. După 1763, Ghiriș-Arieș decade treptat, fiindu-i anulate drepturile și privilegiile. În secolul al XVIII-lea, castelul Ghiriș-Arieș a fost folosit drept cantonament militar și sediu al grănicerilor. Ruinele sale se mai vedeau încă la mijlocul secolului al XIX-lea.
Bisericile românești (din lemnRomânii nu aveau drept în acel timp să-și construiască biserici din piatră.) sunt atestate documentar pentru prima dată in anul 1733 (Ghiriș-Sâncrai) și 1750 (Ghiriș-Arieș), dar construcția lor se presupune că a fost mai devreme. Recensământul din anii 1784-1787 consemnează următorul număr de case: Ghiriș-Arieș = 101, Ghiriș-Sâncrai = 75. Un recensământ ulterior (1857) a consemnat următoarea situație a caselor: Ghiriș-Arieș = 246, Ghiriș-Sâncrai = 103.
Pe Harta Iosefină a Transilvaniei din 1769-1773 (Sectio 110), satele inițiale Ghiriș-Arieș și Ghiriș-Sâncrai apar sub numele de „Gyéres”, respectiv „Sz. Kiraly”.
În anul 1861, când localitățile privilegiate își redobândesc autonomia, Ghiriș-Arieșului i s-au restituit parțial privilegiile avute înaintea revoluției din 1848.
Epoca modernă thumb|250px|right| Prima Școală Românească din Câmpia Turzii construită în anul 1879 thumb|250px|Prima Școală Românească din Câmpia Turzii (placa originală de pe frontispiciu)
1848-1849 - în timpul Revoluției române din Transilvania pentru libertate, demnitate au avut loc acțiuni revoluționare la Ghiriș și Sâncrai: țăranii români de aici se înrolează în legiunile lui Avram Iancu, participând la Bătăliile din Munții Apuseni împotriva autorităților maghiare. 1867 Ghiriș-Arieș trece din nou în rândul așezărilor rurale cu statut de comună. Acest statut îl va păstra până în anul 1925, anul creării comunei Câmpia-Turzii. 1873 - se dă în funcțiune linia ferată Războieni - Ghiriș-Arieș - Cluj. Calea ferată Câmpia Turzii-Turda s-a inaugurat la data de 19 iunie 1885. thumb|250px|right|<div style="text-align:center"> Conacul Paget din Câmpia Turzii(Clubul copiilor) 1879 - se construiește prima școală românească în Ghiriș-Arieș, pe fundația unei școli mai vechi, în anul 1948 imobilul a servit drept dispensar TBC al Policlinicii Orășenești, iar din 2012 clădirea devine muzeu, declarat de către Consiliului Local Câmpia Turzii.
1896-1898 - se ridică Biserica Romano-Catolică din Ghiriș-Sâncrai. În 1898 comuna Ghiriș-Arieș dispunea de 321 case, iar satul învecinat Ghiriș-Sâncrai de 123 case. 1907-1908 se construiește în apropiere de Ghiriș-Arieș prima fabrică din zonă („Industria de lut S.A.”, azi: CERCON Arieșul S.A.). 1910-1912 - se ridică în Ghiriș-Arieș o Biserică Greco-Catolică din cărămidă, pe locul uneia mai vechi din lemn.
1914 - 1918 - Primul Război Mondial. Numeroși bărbați din Ghiriș și Sâncrai siliți să îmbrace uniforma Imperiului Austro-Ungar, unii vor pierii pe câmpurile de luptă.
1914 - 1918 - în primii ani după primul război mondial în conac „Paget” a fost adăpostit Azilul pentru copii, acesta se ocupa de creșterea și ocrotire unor minori de vârstă școlară rămași orfani după război unde exista și o fermă agricolă.
Epoca contemporană După dispariția Imperiului Austro-Ungar, la 1 Decembrie, locuitorii români din com. Ghiriș participă la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
după marea unire din 1 Decembrie 1918 ferma agricolă a fost trecută în proprietatea statului, iar azilul își schimbă denumirea în anul 1923 în Orfelinatul de băieți „Mihai Viteazul”.
1918-1929 - în fostul conac Paget v-a funcționat atât fermă agricolă statală, cât și Orfelinatul de băieți în perioada (1920-1929). În cadrul orfelinatului în anul 1923-1924 erau 123 de copii români, maghiari și alte naționalități conlocuitoare.
1923 - într-o clădire a orfelinatului se înființează Capela Ortodoxă care v-a funcționa până în anul 1940-1951. Datorită crizei din anul 1929 orfelinatul se desființeazăCâmpia Turzii - Istorie, Cultură, Civilizație, Mircea N. Nemeș, Laurențiu Mera, Emil Bujor, Casa Cărții de Știință, p.127-130, p.360-362, p.365-366 și p.342.