Teodor Varahil Moraru () a fost un artist plastic, scriitor, monah și deținut politic român.
Biografie Teodor Moraru s-a născut la 25 sau 26 februarie 1913, în satul Neagra Șarului. Pe când avea 3 ani, părinții săi, Paraschiva și Vasile Moraru s-au stins din viață lăsându-l orfan, mai departe fiind luat în grijă de niște rude.
La 11 ani s-a alăturat obștei Mănăstirii Durău iar starețul, observându-i talentul, l-a trimis la Mănăstirea Agapia să învețe taina zugrăvirii icoanelor.
A studiat la Liceul „Petru Rareș” din Piatra-Neamț, apoi, în 1938, a devenit student al Academiei de Arte Frumoase, Iași. A fost elev al lui Ștefan Dimitrescu și Corneliu Baba.
Viața monahală La 26 noiembrie 1936 a fost tuns în monahism la Mănăstirii Durău. La 17 decembrie 1936 a fost hirotonit ierodiacon și la 14 septembrie 1938 ieromonah. La 2 iunie 1944 a primit rangul de protosinghel și 20 aprilie 1945 pe cel de arhimandrit. Între 1941-1946 a avut funcția de mare ecleziarh al Catedralei Mitropolitane din Iași, iar între 1946-1948 a fost stareț al Mănăstirii Durău. În 1980 era paroh la Izvorul Mureșului, județul Harghita.
Perioada de detenție Pentru implicare în Gărzile lui Decebal a fost arestat de Securitate la 5 septembrie 1949. Prin Sentința nr. 778 din octombrie 1950 a Tribunalului Militar Iași a fost condamnat la 1 an închisoare corecțională pentru „crima de nedenunțare” conform Legii nr. 199/1950.
După eliberare, a fost chemat în Consistoriul monahal și, prin decizia din 31 octombrie 1951, a primit pedeapsa „transferării” la Mănăstirea Neamț.
Activitatea artistică Între anii 1935 și 1937 a participat la pictarea Mănăstirii Durău sub conducerea lui Nicolae Tonitza.
În 1943 a debutat în Salonul Oficial al Moldovei și a fost premiat de Academia de Arte Frumoase din Iași. În 1944 a expus la Salonul Oficial din București. În 1946 revine la Iași unde compoziția sa „Iarnă în Târgu Cucului” a fost remarcată și cumpărată de Muzeul de artă din Bacău.
Între 1952-1954 a predat pictură, sculptură și artă decorativă la Seminarul monahal de pe lângă Mănăstirea Neamț.
A pictat un număr mare de biserici în frescă și encaustică, și a participat la restaurările de la Turnul Goliei și Ateneul Român.
A pictat biserici din Basarabia (Dubăsari), Neamț (Pipirig, Agapia Veche, Gârcina, Grozăvești-Hangu și biserica „Sfântul Gheorghe” din Piatra-Neamț, Bacău (Plopu) și Iași (Catedrala Mitropoliei).
La 22 iunie 1966 a devenit membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
A fost mentor pentru artiști consacrați, precum Sabin Bălașa, pe care l-a primit ca ucenic în casa sa, ajutându-l să deprindă tehnica frescei.
A avut expoziții personale la Bacău (1964, 1968), Vatra Dornei (1972), Miercurea Ciuc (1974), Piatra Neamț (din mai multe expoziții se remarcă retrospectiva din mai 1993).
Creația literară A debutat în 1969 cu poezia Cocorii publicată în ziarul Ceahlăul și a fost un membru activ al Cenaclului Petrodava. La ediția din 1983 a Concursului Mihail Sadoveanu a primit Premiul Special. În 1995 a apărut antologia „Ecouri și umbre în zări de lumină” la Editura Panteon din Piatra Neamț.
Memoria Mănăstirea Durău are printre cele 6 obiective incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț și „Casa Varahil Moraru”, înregistrată cu codul NT-II-m-B-10607.03. centru|miniatura|Casa mitropolitului Veniamin Costachi și Casa monahului Varahil Moraru
Note
Vezi și Casa Varahil Moraru, monument istoric Categorie:Nașteri pe 26 februarie Categorie:Nașteri în 1913 Categorie:Decese pe 15 iunie Categorie:Decese în 1999 Categorie:Oameni din județul Suceava Categorie:Călugări ortodocși Categorie:Pictori de biserici români Categorie:Muraliști români Categorie:Profesori de liceu români Categorie:Anticomuniști români Categorie:Deținuți politici din România