Ram Jam a fost o trupă de muzică rock americană formată în New York City și activă pentru o perioadă relativ scurtă de timp între 1977 și 1978, cunoscută în principal pentru single-ul lor de succes, o adaptare rock a piesei „Black Betty” a artistului de folk și blues american . După lansarea acesteia, piesa a devenit un succes comercial instant.
Prezentare generală
Trupa era formată din Bill Bartlett (chitară și voce principală), Howie Arthur Blauvelt (chitară bas), Pete Charles (tobe) și Myke Scavone (voce principală adițională). Jimmy Santoro, care a participat la turnee cu trupa pentru a-și promova albumul de debut, s-a alăturat la chitară și pentru următorul album. Bartlett a fost anterior chitarist principal în grupul bubblegum Lemon Pipers, în timp ce Blauvelt a cântat cu Billy Joel în mai multe trupe, mai precis: Echoes (redenumit și Lost Souls și apoi Commandos), Hassles și El Primo. Trupa a fost inițial cunoscută sub numele de „Creekside Killshack”.
Istorie Începuturi thumb|Bill Bartlett, solistul și chitaristul formației, fotografiat în anul 1977.
Bill Bartlett a plecat din formația Lemon Pipers pentru a forma un grup numit Starstruck. Starstruck îi includea inițial pe Steve Walmsley (chitară bas) și Bob Nave (orgă) de la Lemon Pipers. Walmsley a părăsit trupa și a fost înlocuit de David Goldflies (care ulterior a cântat ani de zile cu Dickey Betts, Great Southern și Allman Brothers). În timp ce era în Starstruck, Bartlett a luat piesa „Black Betty” de 59 de secunde a artistului american de blues Lead Belly și a aranjat-o, înregistrată și lansată la propria casă de discuri a grupului, TruckStar. „Black Betty” a devenit un hit regional, apoi piesa a fost preluată de producătorii din New York care au format un grup în jurul lui Bartlett numit Ram Jam. Au relansat piesa, iar aceasta a devenit un hit la nivel național. „Înregistrarea” Ram Jam era de fapt aceeași cu cea înregistrată inițial de Starstruck (deși editată semnificativ pentru a rearanja structura melodiei); trupa la acea vreme era formată din Bartlett (chitară solo și voce), Tom Kurtz (chitară ritmică și voce), David Goldflies (chitară bas) și David Fleeman (tobe). Restul pieselor de pe primul album de studio al formației care conțineau „Black Betty” au fost interpretate de trupa Ram Jam. Chiar dacă melodia a fost creditată lui Lead Belly, National Association for the Advancement of Colored People (NAACP) și Congress of Racial Equality au cerut boicotarea acesteia din cauza versurilor.
Boicotul a eșuat însă, iar „Black Betty” a ajuns pe locul 18 în topul single-urilor în 1977 în SUA, în top zece în UK Singles Chart și Australia și pe locul 46 în Canada, în timp ce albumul Ram Jam a ajuns în top 40 în SUA. A fost, de asemenea, un succes în Olanda, ajungând pe locul 4. În Canada, albumul a ajuns pe locul 33.
Al doilea album de studio Albumul lor ulterior, „Portrait of the Artist as a Young Ram”, a avut puțin succes, în ciuda adăugării chitaristului principal Jimmy Santoro din Long Island, New York. Albumul acesta de studio a fost reeditat de Rock Candy Records din Anglia în 2006. Este inclus în topul 100 al muzicii din cartea lui Martin Popoff, The Collector's Guide to Heavy Metal Volume 1: The Seventies.
Trei dintre membrii Ram Jam Touring; chitaristul Gregg Hoffman, basistul Dennis Feldman și bateristul Glenn Dove, împreună cu claviaturistul Jordan Rudess și vocalistul Roy Herring Jr. au format grupul Speedway Boulevard. Lucrând cu producătorii Jerry Kasenetz și Jeff Katz, au înregistrat single-ul „(Think I Better) Hold On” și albumul omonim, ambele lansate în anul 1980.
Post-hituri În anii 1990, ambele lansări de studio ale lui Ram Jam au fost lansate împreună sub forma unui disc de import german intitulat The Very Best of Ram Jam. Coperta albumului de compilație de tip best of prezintă aceeași grafică ca și albumul de debut omonim, iar lista de melodii este pur și simplu cele zece titluri de pe Ram Jam, urmate de cele zece titluri de pe Portrait of the Artist as a Young Ram. În timp ce Portrait of the Artist as a Young Ram original începea cu melodiile „Gone Wild” și „Pretty Poison”, acestea două au fost mutate la sfârșitul albumului The Very Best of Ram Jam.
În 1991, producătorii Kasenetz și Katz au lansat un single hip-house numit „We Rock the Mansion” sub numele Ram Jam, care nu a reușit să intre însă în topuri. În 1994, au lansat în Franța un album numit Ram Jam cu un grup de muzicieni de studio conduși de vocalistul Don Chaffin, care nici acesta nu a reușit să intre în topuri. Două single-uri au fost lansate de pe album, mai precis „Ram Jam, Thank You Mam” (sub titlul căruia albumul a fost reeditat în Germania ulterior în 1995) și „Black Betty '95”, un cover al remixului din 1990 al piesei originale Ram Jam, „Rough 'n Ready”, ambele neintrând în topuri. Un single de 12" al piesei „Ram Jam, Thank You Mam” a fost lansat și el în 1994, conținând o rearanjare de 7 minute a piesei.
Un remix al piesei „Black Betty” de Ben Liebrand a ajuns pe locul 13 în UK Singles Chart în 1990. Versiuni cover ale piesei apar și pe albumul din 2002 „Mr. Jones” de Tom Jones și pe albumul din 2004 „Tonight Alright” al trupei rock australiene Spiderbait.
Bill Bartlett încă cântă la chitară, dar la începutul anilor 1990 s-a transformat într-un pianist de boogie-woogie. Cântă și la banjo, muzicuță și a scris zeci de cântece. Jimmy Santoro încă cântă la nivel profesionist în diverse trupe din New York și predă muzică la o școală elementară din Long Island. Myke Scavone, care acum locuiește în New Jersey, după mulți ani detașat de industria muzicală, a înregistrat un album cu 12 cântece, atât originale, cât și versiuni cover, cu fosta sa trupă de garage rock pentru adolescenți, numită Doughboys. Acesta a fost prezentat la cea de-a 40-a reuniune a trupei Disc-O-Teen a lui John Zacherle în 2004, care a coincis cu cea de-a 84-a aniversare a lui Zacherle. Albumul, intitulat Is It Now, a inclus note de copertă de John Hawkins, pianistul și claviaturistul original al trupei Nashville Teens.
Howie Blauvelt a murit în 1993 la vârsta de 44 de ani, iar Pete Charles (numele complet Peter Charles Picardio) a murit în 2002 la vârsta de 49 de ani din cauze necunoscute. Scavone continuă să scrie și să înregistreze muzică originală cu Doughboys. În 2015, Scavone a fost recrutat să cânte la muzicuță, percuție și backing vocals (voce de fundal) cu eroii săi de multă vreme, The Yardbirds.
Membrii trupei
Discografie
Albume de studio An Album de studio Poziții în topuri Casa de discuri SUA 200 Australia Canada 1977 Ram Jam 34 16 33 Epic 1978 Portrait of the Artist as a Young Ram — — — „—” indică lansări care nu au intrat în topuri.
Compilații
The Very Best of Ram Jam (1990)
Single-uri An Titlu Poziții în topurile muzicale Certificări US Pop Australia Regatul Unit 1977 „Black Petty” 18 3 7 BPI: Platină „Keep Your Hands on the Wheel” ― ― ― 1978 „Pretty Poison” ― ― ― „Hurricane Ride” ― ― ― 1990 „Black Betty” (Ben Liebrand remix) ― 17 13 „—” indică lansări care nu au intrat în topuri.
Vezi și Classic rock
Note
Legături externe Discografie formației la Discogs
Categorie:Formații muzicale fondate în 1977 Categorie:Muzicieni ai Epic Records