Frontkämpferprivileg (privilegiul luptătorilor din front) a fost o excepție acordată de guvernul Germaniei Naziste între 1933 și 1935 evreilor germani care luptaseră pentru Germania în timpul Primului Război Mondial, dar riscau concedierea din posturile oficiale în baza legislației antievreiești din Germania Nazistă de dinainte de război.
„” din 7 aprilie 1933 urmărea să forțeze toți „non-arienii” să se retragă din profesia juridică și din funcția publică, iar alte legi antievreiești adoptate în 1933 încercau să-i alunge pe evrei din alte domenii ale vieții publice. Aceste măsuri au provocat un protest din partea căpitanului Leo Löwenstein, președintele Asociației Reich a Soldaților Evrei din Front, care i-a scris liderului nazist Adolf Hitler pentru a se plânge. El a subliniat că, din populația evreiască de jumătate de milion a Germaniei, 96.000 au servit în război și 12.000 au pierit. A scris:
Aceasta a întâmpinat, de asemenea, dezaprobarea Paul von Hindenburg, un fost feldmareșal din Primul Război Mondial, care a scris într-o scrisoare către Hitler:
Hindenburg a insistat ca foștii soldați evrei din front și fiii lor să fie lăsați să își continue slujbele. Legea din 7 aprilie 1933 a inclus astfel o clauză care îi scutea pe aceștia, creând așa-numitul Frontkämpferprivileg (privilegiul luptătorilor din front). Spre surprinderea naziștilor, aproape 50% dintre funcționarii evrei care riscau concedierea au putut dovedi că intrau în această categorie.Longerich, Peter (1998). Politik der Vernichtung. Eine Gesamtdarstellung der nationalsozialistischen Judenverfolgung, pp. 42-43. Piper, Munich. Totuși, privilegiul a fost abolit după moartea lui Hindenburg, când Legile de la Nürnberg din 1935 au instituit discriminarea sistematică împotriva evreilor și i-au privat de cetățenie.
Note
Categorie:Holocaustul în Germania