Todul jamaican (Todus todus) este o specie de pasăre din genul Todus endemică în Jamaica.
Taxonomie Todul jamaican a fost descris oficial în 1758 de naturalistul suedez Carl Linnaeus în a zecea ediție a lucrării sale Systema Naturae. El l-a plasat alături de pescărașii albaștri în genul Alcedo și a inventat denumirea binomială Alcedo todus. Linnaeus a citat lucrări anterioare, inclusiv descrierea din 1713 a preotului și naturalistului englez John Ray, descrierea din 1725 a colecționarului Hans Sloane, descrierea și gravura colorată manuală din 1750 de George Edwards și descrierea din 1756 a medicului irlandez Patrick Browne. Todul jamaican este acum una dintre cele cinci specii plasate în genul Todus, introdus în 1760 de zoologul francez Mathurin Jacques Brisson.
Comportament Își curăță frecvent ciocul de la bază până la vârf pe ambele părți, mai ales după ce mănâncă sau după ce își aranjează și își înfoaie penele. Pentru a-și înfoia penele de pe cap, își mișcă capul dintr-o parte în alta cu smucituri rapide. Tozii își aranjează penele folosindu-și ciocul lat, concentrându-se în special pe piept și aripi.
Hrană
Todul jamaican folosește o strategie de vânătoare bazată pe pândă (pândește și atacă) pentru a-și prinde prada, similar cu celelalte specii din genul Todus de pe insulele învecinate din Indiile de Vest. Se hrănește aproape exclusiv cu insecte și larve ale acestora, dar consumă ocazional și fructe. De pe o cracă, pasărea scanează partea inferioară — și uneori pe cea superioară — a frunzelor în căutarea insectelor, năpustindu-se în jos sau în sus pentru a le prinde. Insectele mai mici sunt înghițite din zbor, în timp ce cele mai mari sunt lovite de crengi înainte de a fi mâncate. Procesul de hrănire are loc aproape continuu pe parcursul zilei, pasărea prinzând în medie 1-2 insecte pe minut, dacă acestea sunt disponibile.
Reproducere Todul jamaican este o pasăre destul de tăcută în afara sezonului de împerechere. În timpul sezonului de reproducere, însă, își fâfâie mai intens aripile, scoțând un pârâit caracteristic atât pentru curtare, cât și pentru a-și marca teritoriul în fața altor exemplare. S-a observat și un comportament de hrănire nupțială, în care partenerii își oferă reciproc o insectă moartă. Într-o observație privind împerecherea acestei specii, masculul a urmărit femela pe o distanță scurtă, iar după ce aceasta a aterizat, a coborât rapid peste ea, a apucat-o de penajul capului și a realizat 29 de contacte cloacale în doar 35 de secunde. La scurt timp după aceea, s-au auzit sunete groase, ca niște hârâituri din gât, iar cele două păsări au zburat în direcții diferite.
Femela depune între 1 și 4 ouă albe în timpul sezonului de reproducere, care se desfășoară din decembrie până în iulie. Dimensiunea medie a unui ou este de aproximativ 16,1 mm lungime și 13,3 mm lățime. Femela depune câte un ou pe noapte până la completarea pontei, iar clocirea durează între 21 și 22 de zile, eclozarea având loc asincron (pe rând).
Galerie
Note
Legături externe
Video Recording
Categorie:Todus Categorie:Păsări din Jamaica Categorie:Păsări descrise în 1758 Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus