Podul Sfântul Elmo este un de oțel cu o singură deschidere, care leagă țărmul din Valletta, Malta, de digul de la intrarea în . A fost construit în 2011-2012 după proiectele companiei spaniole de arhitectură Arenas & Asociados. A înlocuit un pod anterior, care fusese construit în 1906 și distrus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941. Podul vechi avea un design similar cu cel actual, dar avea două deschideri în loc de una.

Podul vechi stanga|miniatura|Fotografie de la începutul secolului al XX-lea realizată de S. L. Cassar de pe o barcă În secolele al XIX-lea și al XX-lea, a fost o importantă bază navală britanică. În 1900, a început să facă planuri pentru construirea unui dig care să protejeze portul atât de mările agitate, cât și de potențialele incursiuni inamice. Digul a fost construit din calcar și beton și era format din două secțiuni cu câte un far la fiecare capăt. Brațul mai mare al digului era legat de țărmul de lângă , iar cel mai mic de . Licitația pentru construirea digului a fost lansată în 1902 și a fost câștigată de S. Pearson & Sons. Piatra de temelie a fost pusă de regele Eduard al VII-lea la 20 aprilie 1903, iar lucrările au început în 1905 și au fost finalizate în 1910. Costul total al digului a fost de aproximativ 1 milion de lire sterline.

S-a considerat necesar să fie lăsat un spațiu de 70 de metri între dig și fortul Sfântul Elmo, pentru a preveni stagnarea apei din interiorul portului și pentru a permite navelor mici să urmeze un traseu mai rapid către port. Astfel, peste acest spațiu a fost construit un pod pietonal de oțel în 1906, care consta din două deschideri și era susținut pe o pereche de coloane cilindrice de oțel umplute cu beton.

Distrugere stanga|miniatura|upright|Podul prăbușit după atacul din 1941 În noaptea de 25 spre 26 iulie 1941, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, din cadrul Regia Marina italiene a lansat un atac asupra portului. Una dintre nave trebuia să atace podul, de care erau atârnate plase ce blocau intrarea în port, astfel permițând celorlalte nave să intre în breșă și să atace navele din interiorul portului. Elementul-surpriză a fost compromis atunci când britanicii au detectat atacul iminent folosind radarul, lucru pe care italienii nu îl anticipaseră.

miniatura|Locul în care se afla podul, în 2007 Atacul asupra podului a fost lansat la ora 04:46 pe 26 iulie. Explozibilii din prima ambarcațiune nu au detonat, determinându-l pe pilotul unei alte ambarcațiuni să-și izbească barca cu motor exploziv de pod într-o misiune sinucigașă. Ambarcațiunea a lovit una dintre coloanele podului și a detonat explozibilii din prima ambarcațiune, provocând prăbușirea uneia dintre deschideri. Acest lucru nu a permis accesul în port; dimpotrivă, podul pe jumătate prăbușit a blocat intrarea. Bateriile de coastă ale fortului Sfântul Elmo au deschis ulterior focul asupra atacatorilor, distrugându-le majoritatea navelor și capturând alte câteva.

Ruinele prăbușite au fost îndepărtate după atac, iar restul podului a fost demolat după război. Tot ce a rămas au fost contraforturile de piatră de pe ambele părți și fragmente din coloanele centrale. Ulterior, digul și farul au rămas accesibile doar cu barca.

Podul actual stanga|miniatura|Rămășițe ale coloanelor podului din 1906, sub podul actual Intenția de a construi o replică a podului vechi a fost anunțată în 2007. A devenit însă evident că o reconstrucție în conformitate cu proiectul original nu ar fi fezabilă din punct de vedere financiar din cauza cantității de oțel necesare. Când a fost lansată o licitație pentru proiectarea, fabricarea și construcția podului la 18 septembrie 2009, s-a solicitat un pod cu o singură deschidere, cu un design nou dar care să reflecte stilul podului vechi. Construcția noului pod făcea parte dintr-un proiect mai amplu de regenerare a orașului Valletta, care a inclus printre altele și reconstrucția Porții orașului și a .

miniatura|Platforma podului Podul cântărește 190 de tone și are 70 de metri lungime și 5,5 metri lățime. Se sprijină pe pilele de piatră de la capetele podului vechi. Rămășițele coloanelor vechi au fost păstrate, dar nu sunt conectate la podul modern. Podul a fost proiectat de compania spaniolă de arhitectură Arenas & Asociados și a fost fabricat la A Coruña înainte de a fi expediat în Malta la bordul navei Storman Asia. Bezzina & Cole Architects și Vassallo Builders au fost responsabili de montarea podului, iar instalarea a avut loc la 5 octombrie 2011. Sistemul de iluminat a fost proiectat de Anthony Magro de la Calleja Limited. Proiectul a costat 2,8 milioane de euro. Podul a fost proiectat să reziste 120 de ani.

Podul a fost inaugurat la 24 iulie 2012 de , ministrul Infrastructurii, Transporturilor și Comunicațiilor, și ulterior a fost deschis publicului. Podul a fost pe de o parte lăudat pentru designul său și reproducerea fidelă a podului istoric, dar pe de altă parte a fost criticat costul construcției și s-a opinat că ar fi un „”. De la inaugurare, a devenit un punct turistic popular. A suferit ocazional daune la platformă sau balustrade, ceea ce a dus de fiecare dată la închiderea sa pentru reparații.

Note explicative

Note

Legături externe

Sfântul Elmo Sfântul Elmo Categorie:Clădiri și structuri din Valletta