Diplodo

Diplodo este un serial de animație de științifico-fantastic realizat la sfârșitul anilor 1980, în coproducție internațională, de FR3, Bandai, C&D și Saban. Serialul a fost regizat de Bruno Bianchi, iar printre scenariști s-au numărat Jean Chalopin, Bruno Bianchi și Tim Reid. Este alcătuit din 26 de episoade și a fost difuzat pentru prima dată în Franța în 1988 pe postul FR3.

Povestea urmărește un grup de mici dinozauri extratereștri de pe planeta Diplou, fiecare înzestrat cu o abilitate neobișnuită, care călătoresc la bordul unei nave spațiale în formă de dinozaur. Ajutați de doi copii de pe Pământ, Pierre și Jeanne, aceștia încearcă să împiedice planurile lui Santos și ale Zauradienilor, care amenință planeta Pământ.

În România, serialul a fost difuzat de Televiziunea Română sub titlul Diplodo. În grila TVR 1 din 29 iunie 1993, serialul figura la ora 13:30, în cadrul programului de desene animate.

Rezumat

Acțiunea serialului se desfășoară între Pământ și planeta Diplou, o lume îndepărtată locuită de Diplodo, ființe asemănătoare unor mici dinozauri inteligenți. Cele două planete sunt legate într-un mod neobișnuit: orice schimbare importantă produsă pe una dintre ele determină un efect opus pe cealaltă. Astfel, dacă pe Pământ temperaturile cresc excesiv, pe Diplou se instalează frigul, iar dacă pe una dintre planete apare un anumit dezechilibru, consecințele se resimt imediat și pe cealaltă.

Principalii adversari ai Diplodo sunt Zauradienii, conduși de Santos. Acesta încearcă să provoace diferite catastrofe și fenomene neobișnuite pe Pământ pentru a afecta planeta Diplou și pentru a-l elibera pe Marele Vrăjitor, o ființă malefică ținută captivă acolo. Diplou este protejată de o barieră numită Domolux, astfel încât Santos nu o poate ataca direct și este nevoit să folosească legătura dintre cele două planete pentru a-și pune planurile în aplicare.

În primul episod, doi copii, Pierre și Jeanne, își caută mingea pierdută într-o pădure și descoperă în schimb o navă spațială neobișnuită. Acolo îi întâlnesc pentru prima dată pe Diplodo și află despre existența planetei Diplou și despre pericolul reprezentat de Santos și Zauradieni. Cei doi copii devin apoi aliații Diplodo și îi ajută în misiunile desfășurate pe Pământ.

Fiecare Diplodo posedă o abilitate specială, inspirată adesea de obiecte obișnuite: unii pot produce bandă adezivă, capse sau bule rezistente, în timp ce alții pot tăia sau perfora diferite materiale. Aceste puteri sunt folosite pentru a rezolva problemele create de Santos. Grupul călătorește la bordul unei nave spațiale în forma unui dinozaur uriaș.

De-a lungul episoadelor, Santos provoacă numeroase situații fantastice: modifică vremea și temperatura, dereglează trecerea timpului și gravitația, schimbă comportamentul oamenilor sau produce transformări ale mediului. De fiecare dată, efectele de pe Pământ provoacă fenomenul opus pe Diplou, iar Pierre, Jeanne și Diplodo trebuie să descopere cauza și să distrugă dispozitivele Zauradienilor înainte ca dezechilibrul dintre cele două planete să devină ireversibil.

Distribuție vocală Distribuția vocală a versiunii franceze a serialului a fost realizată de studioul S.T.A.R.T., sub conducerea lui Jacques Barclay.

Marie Martine – Pierre Séverine Morisot – Jeanne Lionel Henry – Diplobulle William Coryn – Diplografeuse Alain Flick – Diplodhesif Gilles Tamiz – Diploperfo Michel Gudin – Diplociseaux / tatăl lui Pierre Michel Beaune – Santos Daniel Sarky – Marele Vrăjitor Hélène Vanura – mama lui Pierre

Producție Diplodo a fost produs în 1987 ca o coproducție internațională între FR3, compania japoneză Bandai, C&D și Saban. Serialul a fost creat de Jean Chalopin și Bruno Bianchi, acesta din urmă ocupându-se și de regie. Producător executiv a fost Tetsuo Katayama, iar scenariile au fost scrise de Jean Chalopin, Bruno Bianchi și Tim Reid.

Conceptul serialului a fost inspirat de linia japoneză de jucării Pocket Zaurus, produsă de Bandai, care prezenta mici dinozauri antropomorfi cu diferite accesorii și abilități. Pentru adaptarea televizată, personajele au fost integrate într-o poveste de aventuri și science-fiction, în care Diplodo devin locuitori ai unei planete aflate într-o relație directă cu Pământul.

Designul personajelor a fost realizat de Bruno Bianchi, Jean Barbaud, Afroula Hadjiyanakis-Barbaud, Shinji Aramaki și Yutaka Oka. Decorurile au fost concepute de Kazusuke Yoshihara. Animația a fost realizată de mai multe studiouri asiatice, printre care Take One, Studio Mook, Studio Korumi, Dong Yang Animation și Shin Won.

Muzica serialului a fost compusă de Haim Saban și Shuki Levy, colaboratori frecvenți la numeroase seriale de animație ale perioadei. Serialul a fost realizat în 26 de episoade de aproximativ 26 de minute, fiind conceput și pentru difuzare în segmente mai scurte.

Difuzare În Franța, Diplodo a început să fie difuzat pe FR3 la 14 martie 1988. Episoadele erau prezentate inițial în segmente scurte, de aproximativ cinci-șase minute, difuzate în timpul săptămânii, fiind apoi reunite într-un episod complet prezentat duminica în cadrul emisiunii pentru copii Amuse 3. Primul episod complet, „L'apparition des Diplodo”, a fost difuzat la 20 martie 1988.

Serialul a fost redifuzat ulterior de FR3, inclusiv în cadrul Amuse 3 în 1989 și în alte programe pentru copii la începutul anilor 1990. În Franța a revenit ulterior și pe canalul Fox Kids, la începutul anilor 2000.

În România, serialul a fost difuzat de Televiziunea Română sub titlul Diplodo. Programele de televiziune publicate în presa vremii confirmă prezența serialului pe TVR 1 în vara anului 1993. În iunie 1993, Diplodo era programat în jurul orei 13:30, fiind prezent în grila TVR, între altele, la 25, 29 și 30 iunie. Difuzarea a continuat și în luna iulie, serialul figurând în continuare în programul de după-amiază al TVR 1.

Recepție În jurul serialului a fost dezvoltată și o gamă de produse derivate, în special rechizite școlare inspirate de abilitățile personajelor — foarfece, perforatoare, capsatoare, radiere și ascuțitori. Diplodo a fost distribuit și pe casete VHS în Franța, prin mai mulți editori, atât la sfârșitul anilor 1980, cât și în 1993.

Note