Scoica Sfântului Iacob (Pecten jacobaeus) este o moluscă bivalvă din familia Pectinidae.
Descriere Adulții de Pecten jacobaeus măsoară între 120 și 140 mm în lungime, deși au fost înregistrate exemplare care depășesc 210 mm.Pectensite Cochilia se remarcă prin forma diferită a celor două valve, cea inferioară fiind bombată și deschisă la culoare și servind drept suprafață de sprijin pe fundul mării, în timp ce valva superioară este aproape plată și de culoare brună. Ambele prezintă 14-16 coaste radiale, cu o secțiune mai mult sau mai puțin dreptunghiulară, iar interiorul lor este neted și are un aspect asemănător porțelanului.
Marginea mantalei are numeroase tentacule scurte, printre care se găsesc aproximativ 60 de ochi cu lentile albastre. În situații de pericol, Pecten jacobaeus își poate închide brusc valvele, iar mișcarea rezultată îi permite să se desprindă de substrat și să se deplaseze prin apă pe distanțe de câțiva metri.
Specia se hrănește prin filtrare, consumând în principal organisme planctonice și particule de hrană aflate în suspensie. Apa este filtrată cu ajutorul branhiilor, care rețin particulele nutritive
Pecten jacobaeus este o specie hermafrodită și atinge maturitatea sexuală la 2-4 ani. Gameții masculini și feminini sunt produși succesiv, prevenind autofecundarea, iar fecundația are loc extern. Larvele fac parte din plancton, iar după 3-4 săptămâni se transformă în juvenili, care se fixează temporar de substrat printr-un byssus.Coquille Saint-Jacques de Méditerranée. Pecten jacobaeus (Linnaeus, 1758) en DORIS (Données d'Observations pour la Reconnaissance et l'Identification de la faune et la flore Subaquatiques).
Habitat și Distribuție Scoicile Sfântului Iacob preferă zonele cu fund nisipos sau mâlos, precum și suprafețele acoperite de fragmente și acumulări de scoici. Poate fi întâlnită la adâncimi de 15–50 m, unde se așază pe valva dreaptă, caracteristic convexă.
Arealul natural al speciei este asociat în principal cu Marea Mediterană, unde este răspândită pe scară largă și este considerată o specie endemică. Se poate găsi și în Oceanul Atlantic, mai ales lângă coastele Europei și Africii de Nord.
Legătura cu Sfântul Iacob thumb|left|160px|Sfântul Iacob de Carlo Crivelli, c. 1480 Atât Pecten jacobaeus cât și Pecten maximus (aceasta fiind o specie din Oceanul Atlantic și numită în franceză iar în engleză ) sunt cunoscute cu numele Scoica Sfântului Iacob.
Scoica este unul dintre simbolurile tradiționale asociate cu Sfântul Iacob cel Mare și a devenit un însemn bine cunoscut al pelerinilor care parcurg Drumul Sfântului Iacob (Camino de Santiago). În Evul Mediu, pelerinii creștini obișnuiau să ia cu ei o scoică de la Santiago de Compostela, ca dovadă că au ajuns la capătul călătoriei.
Legătura dintre Sfântul Iacob și scoică este atribuită, cel mai probabil, unei vechi legende potrivit căreia apostolul ar fi salvat cândva un cavaler acoperit din cap până în picioare de scoici. O altă variantă a poveștii plasează originea acestui simbol în timpul transportării rămășițelor Sfântului Iacob din Ierusalim către Galiția, în Spania. Pe măsură ce corabia se apropia de țărm, în apropiere avea loc nunta fiicei reginei Lupa. Tânărul mire, aflat călare, s-a speriat la vederea corăbiei care se apropia, iar calul său a căzut în mare împreună cu el.
Potrivit legendei, printr-o intervenție miraculoasă, cei doi au ieșit nevătămați din apă, însă trupurile lor erau acoperite de scoici marine. Povestea a contribuit la consacrarea scoicii ca simbol al Sfântului Iacob și, mai târziu, al pelerinajului către Santiago de Compostela.
Note
Categorie:Genuri de bivalve Categorie:Taxoni clasificați de Carl Linnaeus