Marina Preutu (n. 17 iulie 1943 – d. noiembrie 2025) a fost o critică și istorică de artă română, autoare de monografii și studii despre arta europeană și românească. A publicat cronică plastică în presa culturală și cotidiană, îndeosebi în ziarul Scînteia, și a fost custode al Muzeului Memorial „Dimitrie și Aurelia Ghiață” din București. În bibliotecile internaționale este identificată prin autoritatea VIAF 57032390.

Biografie și activitate profesională

Marina Preutu a fost nepoata pictorului Dumitru Ghiață și a artistei textile Aurelia Ghiață și soția matematicianului Valeriu Prepeliță. Jurnalul scriitoarei Ecaterina Țarălungă, publicat de Editura AGIR, o menționează ca angajată a ziarului Scînteia și consemnează aceste legături familiale.

Începând cel puțin din a doua jumătate a anilor 1960, a semnat în Scînteia articole, anchete, interviuri și cronici consacrate artelor plastice. În 1968, de exemplu, a realizat o anchetă despre imprimeul de artă și legătura dintre creatorii de artă decorativă și industrie. A participat și la dezbaterile profesionale organizate în jurul expozițiilor și muzeelor; în 1980, revista România literară o consemna printre criticii prezenți la colocviul unei retrospective organizate la Muzeul de Artă din Iași.

Activitatea sa editorială a cuprins atât introduceri în opera unor artiști occidentali — Pissarro (1974), Berthe Morisot (1977), Grafica impresioniștilor (1980) și Pictura spaniolă din secolul XVII (1989) — cât și lucrarea de sinteză Pastelul românesc (1984) și monografii despre artiști români, între care Dumitru Ghiață, Gabriela Manole-Adoc și Gheorghe Adoc, Vasile Popescu și pictorii familiei Verona. Volumul despre grafica impresioniștilor a apărut și în limba engleză, sub titlul The Graphic Art of the Impressionists (1982). Studiul ei despre Camille Pissarro este inclus în bibliografia de specialitate a unei lucrări din colecția Nelson-Atkins Museum of Art.

În 1993 a realizat catalogul și a organizat o expoziție retrospectivă Margareta Sterian la Muzeul Național de Artă al României. În mai 1995 a publicat în Vocea României articolul „Brâncuși – numărul unu la Paris”, despre retrospectiva Constantin Brâncuși de la Centrul Pompidou; decupajul este inventariat în Arhiva Barbu Brezianu. În 2002 a publicat, împreună cu Brândușa Răileanu, volumul Pictorii familiei Verona, reeditat de Humanitas în 2011.

O recenzie publicată în 2021 de revista Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu” a inclus-o pe Marina Preutu între criticii de artă importanți ai secolului al XX-lea ale căror cronici au fost reunite într-o antologie despre graficianul Silvan Ionescu.

Muzeul Memorial „Dimitrie și Aurelia Ghiață”

În 1970, Dumitru și Aurelia Ghiață au donat statului colecția lor de artă și casa de pe strada Doctor Clunet nr. 14 din București, cu scopul înființării unui muzeu memorial. Actul de donație nr. 4771 din 18 mai 1971 prevedea păstrarea colecției în imobil și menționa rolul Marinei Preutu în administrarea viitorului muzeu.

După restaurarea casei începută în 1993, muzeul a fost inaugurat la 9 iunie 1994, în prezența ministrului culturii Marin Sorescu și a directorului Muzeului Național de Artă, Viorel Mărginean. În calitate de custode, Marina Preutu a organizat aici, între 1994 și 1999, seri muzicale, conferințe, recitaluri, evocări și dezbateri culturale. În mai–iunie 1998 a organizat expoziția Dimitrie Ghiață — Desene inedite și i-a redactat catalogul.

Rolul ei a făcut obiectul unui amplu articol-interviu publicat de jurnalista Maria Sârbu în România liberă la 12 septembrie 1999. Articolul o prezenta drept „sufletul” muzeului de la deschiderea sa până în vara anului 1999, descria activitățile organizate de ea și consemna că locuise în casă alături de cei doi artiști. Un documentar de televiziune realizat de Cleopatra Lorințiu în 1996, Liniștea culorilor, a fost filmat în Casa Ghiață și cuprinde un interviu cu Marina Preutu.

Muzeul memorial a fost închis în iunie 1999, iar colecția și documentele au fost transferate în depozitele Muzeului Național de Artă. Închiderea, clauzele donației și îndepărtarea Marinei Preutu au fost analizate în articole distincte din Adevărul și România liberă între 1999 și 2001. Presa a relatat că moștenitorii legali solicitaseră revocarea donației pentru neîndeplinirea clauzelor, iar Ordinul Ministerului Culturii nr. 318 din 26 noiembrie 1999 ceruse redeschiderea muzeului. Baza de date oficială a muzeelor din România indică în prezent instituția, înființată în 1992, drept „închisă”.

Marina Preutu a fost consultant științific al proiectului editorial în patru volume Retrospectiva Dimitrie și Aurelia Ghiață, coordonat de Brândușa Răileanu și publicat în 2016 de Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București.

Lucrări publicate (selecție)

Pissarro, București, Editura Meridiane, 1974. Dumitru Ghiață, București, Editura Meridiane, 1977. Berthe Morisot, București, Editura Meridiane, 1977. Grafica impresioniștilor, București, Editura Meridiane, 1980. The Graphic Art of the Impressionists, București, Editura Meridiane, 1982 (ediție în limba engleză). Pastelul românesc, București, Editura Meridiane, 1984. Gabriela Manole-Adoc, Gheorghe Adoc, București, Editura Meridiane, 1987. Pictura spaniolă din secolul XVII, București, Editura Meridiane, 1989. Vasile Popescu, București, Editura Meridiane, 1990, . Margareta Sterian: expoziție retrospectivă de pictură, București, Muzeul Național de Artă, 1993. Marina Preutu și Brândușa Răileanu, Pictorii familiei Verona, București, Editura Humanitas, 2002; ediția a II-a, 2011, .

Note

Legături externe Liniștea culorilor (1996), documentar realizat de Cleopatra Lorințiu la Casa Ghiață, cu participarea Marinei Preutu Arhiva editorială „Retrospectiva Dimitrie și Aurelia Ghiață”, Contemporary Literature Press, Universitatea din București

Categorie:Critici de artă români Categorie:Istorici de artă români Categorie:Jurnaliste române Categorie:Muzeografi români